Pot intelege motivele care l-au facut pe Traian Basescu sa-si anunte revenirea in politica dupa 2014. Pe termen scurt, declaratia presedintelui este un sprijin pentru campania Elenei Udrea pentru sefia PDL si pentru mentinerea unita a partidului.
Mesajul implicit e destul de clar: daca va castiga Elena Udrea, va tine locul cald, iar Traian Basescu va reveni in 2014 in PDL si il va face iarasi ce a fost si mai mult decat atat.

E drept ca si Vasile Blaga a anuntat rapid ca Traian Basescu e binevenit oricand, insa cu ceva vreme inainte presedintele anuntase ca nu-si va gasi niciodata locul intr-un PDL condus de dl. Blaga.

Pe de alta parte, Traian Basescu se apropie de finalul celui de-al doilea mandat constitutional si realizeaza probabil ceea ce e vizibil cu ochiul liber si anume ca mai toate proiectele sale de reforma au esuat si sansele ca pana la finalul lui 2014 sa se indeplineasca sunt minime daca nu chiar nule.

Cu exceptia reformei Justitiei, doar legislativa, nu si institutionala (dupa cum se vede chiar zilele acestea la CSM), Traian Basescu nu are prea multe sa-si treaca in bilant.

Este de inteles ca ar mai vrea o sansa, de aceasta data din alta pozitie, eventual de premier. Pentru ca nu exclud ipoteza care deja este vehiculata intens, si anume ca actualul presedinte ar viza sefia Guvernului dupa 2014. Este posibil un tandem Boc- Basescu. Vom vedea, in politica romaneasca totul este posibil.

Este insa aceasta razgandire de bun augur pentru Romania? Eu zic ca nu, din mai multe motive.  Pe de-o parte, pentru un politician serios, de calibru, respectarea cuvantului rostit, consecventa sunt conditii sine qua non. Un politician, cu atat mai mult un presedinte, nu poate fi credibil atunci cand nu reuseste sa fie consecvent cu el insusi si ajunge chiar sa faca glume pe tema aceasta.

„Demisia de 5 minute” este singura pe care am inteles-o, pentru ca intre momentul promisiunii si cel al primei suspendari, Traian Basescu a aflat ca majoritatea ostila urma sa adopte un proiect de lege care sa interzica celui care a demisionat din functia de presedinte sa candideze din nou.

Celelalte razgandiri si reevaluari sunt cu mult mai greu de inteles si de justificat, cat timp nu s-a intamplat ceva care sa schimbe fundamental datele problemei.

Presedintele avea dreptate cand spunea ca dupa ce ai fost presedinte e greu sa mai fii orice altceva in politica, mai ales dupa doua mandate insumand 10 ani. Dupa un anumit nivel de uzura, in acest caz maxim, intr-o functie de maxima vizibilitate, retragerea este cel mai bun lucru.

Nu am vazut spre exemplu vreun presedinte american care la finalul mandatului sa revina in Congres sau in mai stiu eu ce functie de alt tip decat onorifica.

Nu s-a intamplat nimic seismic, care sa justifice revenirea in politica a presedintelui decis sa plece pe mare. Da, e adevarat ca pe partea dreapta a politicii nu exista deocamdata personalitati care sa ii ia locul. Dar cat timp domnia sa va fi pe scena, in mijlocul ei chiar, nici nu vor aparea asemenea personalitati decat foarte greu.

Si aici ajungem la a doua mare problema a revenirii sau, ca sa fim mai exacti, a ramanerii.
Finalul epocii Basescu era necesar. Romania are nevoie de o schimbare totala de paradigma. Trebuie sa iasa din obsesia pro sau antiBasescu care sufoca orice idee, orice proiect, orice coagulare.

Cu presedintele pe culoarul de iesire, piata politica insasi ar fi facut ca cineva sa apara, mai devreme sau mai tarziu, pentru ca in politica nu exista vid.
Si de-acum, in loc sa discutam despre noi colagulari, despre noi personalitati, riscam sa esuam din nou in aceeasi harmaiala haotica, centrata pe aceleasi personaje, in acelasi limbaj, intre aceleasi limite, cu aceiasi oameni care se razgandesc de azi pe maine si in al caror cuvant nu mai cred nici macar ei insisi cu adevarat.

Mentinerea actualei paradigme ii foloseste de minune lui Crin Antonescu de exemplu, care intr-un alt model politic s-ar face praf. Liderul PNL mai ca nu a salutat anuntul lui Traian Basescu care, nu-i asa, „e inca tanar pentru politica”.

Este si o razgandire riscanta pentru Traian Basescu, pentru ca domnia sa este foarte erodat, cu scoruri mici in sondaje. Nu cred ca mai are resursele, in primul rand de credibilitate, pentru o relansare spectaculoasa.

Imi amintesc povestea unui mare tenismen – Bjorn Borg. Initial a stiut cand sa se retraga pentru a deveni legenda, pentru ca apoi sa incerce o revenire spectaculoasa. Nu a reusit decat sa-si distruga legenda. (ziare.com)