MARAMUREȘUL ÎN DOLIU –Mii de credincioși la slujba de înmormântare a Înaltpreasfințitului Justinian Chira

0
4112

MARAMUREȘUL ÎN DOLIU  Moment impresionant și emoționant astăzi, 3 noiembrie, la Catedrala Ortodoxă Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare. Aproximativ 6.000 de credincioși au participat la slujba de înmormântare a ÎPS Justinian Chira. Slujba a fost oficiată de ÎPS Andrei Andreicuț, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului împreună cu alți 18 episcopi din țară și zeci de călugări.

Încă de la primele ore ale dimineții au început să sosească în Baia Mare credincioșii care au dorit să fie prezenți la despărțirea de Iustinian Chira, cel mai iubit ierarh din vremurile noastre, un adevărat sfânt care umbla printre oamenii, le asculta necazurile, le călăuzea pașii și se ruga pentru fiecare.

Printre episcopii din țară și străinătate prezenți la ceremonie, îi amintim pe: Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Andrei, Episcopul Covasnei si Harghitei, Visarion, Episcopul Tulcii, Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Slujba religioasă de înmormântare a reprezentat un moment emoționant pentru credincioși. Printre aceștia s-a numărat și Cătălin Cherecheș, primarul ales al municipiului Baia Mare care, prin decizia Curții de Apel Cluj, a primit permisie din arestul la domiciliu pentru a participa la funeralii.

„A răbdat mult, a fost supus unor umilințe, dar nu s-a plâns niciodată. Îi cerem iertare pentru toate întâmplările prin care a trecut și poate n-a fost înțeles sau ajutat suficient. A stat un an de zile, în gazdă, fără reședință, ceea ce nu s-a întâmplat în Patriarhia Română. Nu s-a plâns. A mers mai departe, iar cea ce trăim astăzi este rodirea răbdării, bunătății, rugăciunilor, jertfelniciei, măsurii și blândeții Înaltpreasfințitului Justinian”, a spus Preasfințitul Iustin Sigheteanul în timpul slujbei.

MARAMUREȘUL ÎN DOLIU

„Este un moment trist pentru Maramureș, este un moment trist pentru România. O dată pentru că un român ridicat la rang de simbol pentru noi ne va privi și ne va ocroti din ceruri și nu vom mai avea bucuria să îi privim lumina din ochi. Pe de altă parte, este pentru noi, pentru maramureșeni un simbol al credinței, un simbol al simplității, un simbol al bunul simț, un simbol al normalității. Mai ales într-o comunitate și într-o țară în care lucrurile nu mai sunt așezate normal, așa cum ne-am dori. Cred că exemplul pe care Înaltpreasfinția Sa Justinian ni-l oferă trebuie să îl păstrăm în sufletul nostru și trebuie să îl urmăm. Cred că astăzi fiecare maramureșean și fiecare român ar trebui să spună un „Tatăl Nostru” pentru Înaltpreasfinția Sa, pentru sufletul său dar mai mult decât atât, pentru sufletul nostru. Eu am fost astăzi la înmormântarea Înalpreasfinției Sale ca și om, ca și maramureșean și ca și român. Și am făcut acest lucru pentru că am arătat că de fiecare data Dumnezeu este deasupra noastră, indiferent cine și ce suntem”, a spus Cătălin Cherecheș.

MARAMUREȘUL ÎN DOLIU

O mărturisire a fost de fapt cuvântarea rostită de PS Iustin Sigheteanul, omul care a fost cel mai apropiat de marele dispărut, viața cărora s-a contopit practic în ultimele decenii. N-a vrut să-și citească însemnările pentru că ”dacă m-ar vedea cel despre care vorbesc, m-ar certa”, a spus episcopul-vicar.

Rememorând momentul reînființării episcopiei și numirea lui Iustinian la conducerea ei, Părintele Iustin a spus:

De ce zic să ne aducem aminte? Pentru că, deşi preoţimea îl aştepta ca pe unul de-al lor şi fiu al plaiurilor şi un părinte drag şi iubit, nu şi-a găsit loc unde să-şi plece capul un an de zile. A răbdat mult, a fost supus unor umilințe, dar nu s-a plâns niciodată. Îi cerem iertare pentru toate întâmplările prin care a trecut și poate n-a fost înțeles sau ajutat suficient. A stat un an în gazdă, fără reședință cea ce nu s-a întâmplat în Patriarhia Română. Nu s-a plâns. A mers mai departe (…), iar cea ce trăim astăzi este rodirea răbdării, bunătății, rugăciunilor, jertfelniciei, măsurii și blândeții IPS Justinian.

Şi trebuie să-i cerem iertare. Acum. Noi, de-acum, nu suntem vinovaţi. Poate cei ce au fost atunci la cârmă n-au ştiut ce fac. Dar Episcopul Justinian a venit să dea, nu să ia el o coroană, ci să redea Maramureşului demnitatea voievodală şi să aducă coroana episcopală peste cetatea Băii Mari şi peste Maramureş şi Sătmar. Şi n-a fost primit cum se cuvine. De aceea, îi cerem iertare acum pentru multa pătimire, pentru ca astăzi noi să ajungem acasă.

Pentru că, iată, pe jertfa Înaltpreasfinţitului şi pe smerenia Dânsului, şi pe multa răbdare, blândeţe, bunătate şi iertare, s-au temeluit apoi toate. A ieşit, cu greutăţi, ca din pământ, această măreaţă Catedrală, care este o cetate a credinţei şi pilonul de nord-vest al Ortodoxiei. Pilonul păstrării identităţii noastre religioase naţionale şi culturale.

Au răsărit mănăstirile, prin sacrificiul părinţilor, al călugărilor şi al maicilor, al stareţilor şi al stareţelor. Şi prin dragostea credincioşilor. 40 de aşezăminte monahale. Şcolile teologice ne-au dat slujitori tineri şi vrednici, care s-au alăturat la cei venerabili şi jertfelnici, care au fost până în 1990. Şi, aşa, Episcopia noastră, după un sfert de veac, este în rând cu toate episcopiile istorice. Dar n-a fost uşor, însă nu se plângea. Totdeauna a ştiut să zâmbească oricui. Ceea ce nu putem face noi.

Iată, acum este acasă. Dacă atunci n-a avut unde să-şi plece capul, acum, la povara celor 95 de ani, cu o slujire pilduitoare de 75 de ani a Bisericii, iată este în Palatul Preasfintei Treimi, care este Catedrala Episcopală.”

Pentru ÎPS Justinian Chira a plâns și cerul, iar în momentul în care sicriul cu trupul acestuia a fost scos din Catedrala Episcopală pentru a fi dus la Mănăstirea Rohia, locul unde a fost înhumat, a ieșit soarele. Justinian Chira, păstorul credincioșilor din Maramureș a avut mereu un sfat bun pentru oamenii care i se adresau.

„Mereu m-a îndrumat să fac bine. A fost un exemplu și un om plin de bunătate. A știut de fiecare dată să ne dea o cale de urmat pentru a deveni mai buni”, a spus una din băimărencele prezente la slujbă.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

MARAMUREȘUL ÎN DOLIU

Credit foto: Dan Mezok

Simona Vasiac

Te-ar mai putea interesa

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.