Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. (Ioan 10, 9-16)

***

Pericopa evanghelică de astăzi ne aduce mărturie despre purtarea de grijă pe care Domnul Iisus Hristos o are pentru fiecare suflet din această lume. El spune despre Sine că este un Păstor.

O turmă de oi ascultă cu supunere de cel care le mână, le paşte şi le îngrijeşte. Un păstor grijuliu va duce turma în cele mai bune locuri de păşunat, la izvorul cu apă curată şi la locul cu umbră deasă.

Domnul Hristos nu este un păstor oarecare, unul plătit, ci Bunul Păstor. Mântuitorul cunoaşte oile Sale şi ele Îl cunosc pe El şi-I ascultă glasul. Am putea spune că oaia este sortită să meargă mereu dintr-un loc în altul. Se aseamănă omului – un etern călător în această viaţă, căutându-şi liniştea sau oportunităţi de a se realiza.

Noi ştim că Domnul Hristos este Mielul lui Dumnezeu, Cel care a primit a Se jertfi pentru iertarea păcatelor lumii. Mântuitorul este în acelaşi timp şi Păstor, Cel care conduce turma spre limanul cel ne înviforat, dar şi Mielul Care Se jertfeşte pentru fiecare creştin. (Pr. Dumitru Păduraru)