Date de calendar care ne strigă pe nume

1
181

Două evenimente privind Basarabia încap în chenarul acestei primăveri. În martie ne-am amintit de ziua în care Sfatul Ţării din Chişinău adopta documentul prin care Basarabia se dorea din nou acasă. Era împlinirea acelui strigăt rostit de un poet al vremii: Românie, scumpă mamă, Glasul tău de mult mă cheamă… Era capătul de drum, ce măsurase în lenevoasa şi necuvenita lui existenţă, cum spune acelaşi poet, ani mai bine de o sută.
Din iniţiativa unor organizaţii non-guvernamentale conduse de cărturari patrioţi, sensibili la amintirea clipelor frumoase risipite prin cartea de istorie, evenimentul a fost evocat cu emoţie şi recunoştinţa datorată acelor luptători pentru adevăr şi dreptate. La Clubul Vatra Neamului, deschis la margine de Bucureşti, în calea drumeţului în căutare de popas şi revedere cu ai săi, o manifestare de toată frumuseţea, cu participare de pe ambele maluri ale Prutului, a înscris în grindă vorbe bine simţite referitor la eveniment. O sărbătoare în toată puterea cuvântului, bine gândită şi mai ales necesară.

În cadrul acestei seri cultural-artistice, descendenţilor din familiile Artizanilor Unirii prezenţi la eveniment le-a fost oferit în dar albumul „Românii din jurul României în imagini” realizat de cunoscutul om de cultură Vasile Şoimaru. Iată şi versurile ce le are drept motto albumul fotografic: „Veni-va totuşi aşteptata clipă pentru o horă mare a neamului unit lângă coloana fără de sfârşit?”. Au primit această colecţie fotodocumentară Ionel şi Ionica Pelivan, Ileana Pelivan-Pitulescu, Veronica Halipa, Mioara Pântea. Între cei care s-au bucurat de primirea albumului le-am aplaudat pe doamnele Raisa Vieru, văduva poetului plecat dintre noi atât de timpuriu – şi Eugenia Marin, mama Doinei Aldea-Teodorovici.

Un program de muzică şi poezie „Două inimi gemene” a prelungit în mod simbolic seara evocatoare. Protagonist: Cristofor Aldea-Teodorovici, fiul artiştilor cunoscuţi, precum ştim, dispăruţi tragic – ce destin! – pe pământul Patriei Mumă.
Am văzut printre participanţi colegi din Parlament şi m-am bucurat. Veniseră, ca şi mine, să retrăiască actul istoric peste care stau aşezaţi, cu fizionomii felurite, 94 de ani. Merită salutată această atitudine de trăire pe cont propriu, constantă, permanentă, a evenimentelor ce fac parte din viaţa noastră. Îmi îngădui să-i felicit pe stimaţii domni parlamentari. Mă gândesc la starea sufletească a basarabenilor din sală, parte din ei purtând numele de legendă al unor semnatari pe Actul Unirii din 28 martie 1918.

Se apropie, calendaristic vorbind, cel de al doilea moment la care doresc să fac referire. În luna mai se vor marca două secole de când Basarabia a fost ruptă din trupul Moldovei ştiute de pe timpul întemeierii ei. Raptul comis prin Pacea de la Bucureşti – ce ironie! – a durat, cum aminteam, mai bine de un veac. În acel îndepărtat început de secol 19, Principatele dintre Carpaţi şi Dunăre reprezentau facturi achitate la jocul de cărţi între mai marii zilei. Împăratul Alexandru I era jucătorul câştigător. Graţie lui Napoleon, cu care se avea bine, primise cadou Finlanda, sustrasă suedezilor. Franţa nu suporta ca flota britanică să acosteze în porturi suedeze. Acelaşi arbitru străin, Napoleon I, punea în braţele aceluiaşi ţar, pentru a-i pedepsi pe turci, teritoriul de dincolo de Prut.

Găsesc de salutat iniţiativele în curs de realizare, născute din convingerea că istoria merită ştiută aşa cum a fost. Mă aştept ca istorici de calibru din Bucureşti, Iaşi, Chişinău să contribuie prin talentul şi travaliul ştiinţific la temeinica lămurire a faptelor, developând tot ceea ce ţine de întâmplările dureroase de acum două secole.

Aştept cu mare interes, eu unul, manifestările ce ne-au fost deja anunţate şi mă grăbesc să cred că ne-am putea desprinde cîteva clipe de treburi zilnice pentru a fi în audienţă ori ca participanţi activi.
Răpirea Basarabiei şi realipirea ei la Patria – Mamă: evenimente despărţite de durata unui veac întreg şi încă ceva peste. Ne strigă pe nume pe fiecare din noi cu grija de a nu le lăsa uitate în cartea de istorie.
Nicolae Bud, deputat de Maramureș

Te-ar mai putea interesa

Loading...

1 COMENTARIU

  1. O tema actuala si un titlu foarteinspirat
    Da filele de calendar sunt oglinda in care ne privim. Ce facem noi tinand cont de trecut, si cum ne vor privi viitorimea pe noi. Mai ales pe cei fatarnici si lashi. Sau unii cred ca vor guverna si asupra trecutului, nu numai a prezentului, scriindu-si de pe acum date false in calendare ???

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.