Calendar. Memoria zilei – 3 noiembrie

0
428

Religie
Ortodox = Sf. Mc. Achepsima Ep., Iosif pr. şi Aitala diac.
Romano-catolic = Sf. Martin de Porres, călug.
Reformat(Calvin) = Gyözö (Victor).
Greco-catolic = S Acepsima, m (+ 378). Ss Aitala şi Iosif, m (+ 379).
Mozaic = 26. Kheshvan 5771.
Musulman = l-‘arb`a’: 26. Dhu l-Kada 1431.

Loading...

Sărbători
Ziua Vânătorilor de Munte
Panama: Ziua Națională. Aniversarea proclamării independenței (1903)
Dominica: Ziua Națională. Aniversarea proclamării independenței (1978)

Evenimente
625: Honoriu I este ales papă.
644: În Medina, Umar ibn al-Chattab, cel de-al doilea calif este ucis de o sclavă persană.
1493: Cristofor Columb a descoperit Insula Dominica.
1791: Bătălia de la Fort-Wayne, războinicii Miamis îl surprind în bătălie pe maiorul *Arthur Saint-Clair, care din 1300 de oameni a pierdut 600; dintre băștinași au murit numai 66. Aceasta este cea mai mare pierdere a americanilor în războaiele lor de masacrare a „pieilor roșii”.
1800: A fost înființată Casa Albă, reședința președinților SUA, situată în Washington. Clădirea a fost construită după planurile arhitectului James Hoban, lucrările începând în anul 1792.
1820: Independența Ecuadorului.
1821: Independența statului Nicaragua.
1883: Spania: Antonio Gaudí, arhitectul modernist, primește aprobarea de a continua construcția „templului” barcelonez Sagrada Familia.
1834: A fost fondat în București Muzeul de Istorie Naturală și Antichități
1863: Americanul J.T. Alden a brevetat metoda de obținere a drojdiei.
1866: Chestiunea Romană: tratativele lui Giuseppe Garibaldi se duc pe lângă Napoleon al II-lea cu tentativa de a confisca teritoriile Statului Pontifical, teritorii sub autoritatea papei.
1905: Rusia: Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei semnează decretul de amnistie pentru deținuții politici.
1906: Alois Alzheimer prezintă la Congresul de medicină de la Tübingen datele fundamentale ale bolii care îi va purta numele.
1908: Statele Unite: alegeri prezidențiale, la care va învinge William Howard Taft.
1914: Primul Război Mondial: Marea Britanie anunță că toată Marea Nordului s-a transformat într-un câmp de luptă.
1918: Polonia își declară independența față de Rusia.
1919: Istoricul Vasile Pârvan își inaugurează cursul de istorie la nou înființata Universitate a Daciei Superioare din Cluj cu prelegerea: „Datoria vieții noastre”, în care a adus și un omagiu jertfei depuse de tinerii ostași români la înfăptuirea unității naționale a statului.
1936: Statele Unite: Franklin Delano Roosevelt este reales președinte.
1944: Armata franceză aduce un omagiu postum lui Antoine de Saint-Exupéry.
1946 – După capitulare, Japonia a adoptat, la 3.11.1946, o Constituţie paşnică, în care poporul nipon declară că „renunţă pentru totdeauna la război ca drept suveran al naţiunii sau la folosirea forţei pentru soluţionarea diferendelor internaţionale”. A intrat în vigoare la 3 mai 1947.
1957: Uniunea Sovietică a trimis primul animal în spațiul cosmic -câinele Laika-, la bordul navei Sputnik II. Astfel, Laika a devenit prima ființă vie terestră care a navigat în spațiu, supraviețuind însă numai 7 zile.
1958: Paris este inaugurat Palatul UNESCO.
1959: Israel: Partidul Laburist din Israel (MAPAI) a lui Ben Gurion câștigă în alegerile legislative.
1964: Statele Unite: Lyndon B. Johnson este ales președinte, luând astfel locul lui John Kennedy, care fusese asasinat, și devenind al 36-lea președinte al Statelor Unite.
1970: Salvador Allende este ales președinte al statului Chile.
1975: Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii inaugurează conducta petrolieră subacvatică prin care a fost adus pentru prima dată petrol din Marea Nordului.
Generalul Khaled Mosharraf, conduce o lovitură de stat în Bangladesh.
1983: La nord de Kabul (Afganistan), un convoi militar rusesc a fost atacat într-o ambuscadă în tunelul Salangl, cu o lungime de 2,7 km; și-au pierdut viața peste 2.000 de oameni.
1985: Tito Brandsma, carmelitan olandez, ucis în 1942 de către naziști, a fost beatificat de Biserica Catolică.
1992: Bill Clinton devine al 42-lea președinte al Statelor Unite.
Carol Moseley-Braun este prima femeie de culoare aleasă in Senatul american.
1995: Taifunul „Angela”, abătut asupra arhipelagului filipinez, s-a soldat cu 883 de morți și 188 de dispăruți.
1998:La Strasbourg este inaugurat Tribunalul European al Drepturilor Omului.
1999: Judecătorul spaniol Baltasar Garzón judecă 98 de militari argentinieni pentru masacre pe timpul dictatorului Pinochet.
2005: Rămășițile pământești ale lui Nicolai Copernic au fost descoperite într-o catedrală din Polonia.

Nașteri
1500 – S–a născut artistul plastic şi scriitorul italian Benvenuto Cellini, cel care a influenţat pictura şi sculptura Şcolii de la Fontainebleau (monumentele Perseu, Nimfa de la Fontainebleu; bustul lui Cosimo I; lucrarea de orfevrărie Solniţa lui Francisc I; memorii: “Viaţa lui Benvenuto Cellini, povestită de el însuşi”) (m.1571).
1718: John Montague, conte de Sandwich, cel ce a inventat sandwich-ul (d. 1792)
1801: Vicenzo Bellini, compozitor italian (d. 1835)
1843: Mihail Romano, ofițer român Erou al Războiului de Independență (d. 1877)
1852: Împăratul Meiji al Japoniei (d. 1912)
1895: Marea Ducesă Olga Nicolaievna Romanova (d. 1918)
1901: André Malraux, romancier francez (d. 1976)
1901: Leopold al III-lea al Belgiei (d. 1983)
1936 – S–a născut regizorul Mircea Moldovan, autor de filme artistice şi documentare (monografia Blajului). Spectacolele de teatru în regia sa sunt mai puţin numeroase, dar între ele se numără “ Horea ”, montat la Teatrul de Stat din Turda, spectacol premiat la Festivalul de Teatru de la Oradea. A fost preşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului (1996-1999) şi membru al Consiliului pentru perioada 2000-2004 (filme : “Ziua cea mai lungă”, “Procesul”, “ Pintea ”).

Decese
361: Constantin al II-lea, împărat roman (n. 317)
1580: Jeronimo Zurita y Castro, istoric spaniol (n. 1512)
1643: John Bainbridge, astronom englez (n. 1582)
1643: Paul Guldin, astronom și matematician elvețian (n. 1577)
1914 – A murit poetul austriac Georg Trakl, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai curentului expresionist timpuriu. Lirica sa fantastico–metaforică este marcată de tristeţe şi melancolie (“Cerul furat”, “Cântecul Bernadettei”, “Steaua celor nenăscuţi”) (n.03.02.1887).
1917: Léon Bloy, scriitor francez (n. 1846)
1918: Aleksandr Mikhailovich Lyapunov, matematician rus (n. 1857)
1927: Karel Matěj Čapek-Chod, scriitor și jurnalist ceh (n. 1860)
1939: Charles Tournemire, compozitor francez (n. 1870)
1954 – A murit Henri Matisse, pictor, sculptor şi desenator francez, maestru al ilustraţiei de carte, iniţiatorul fovismului; este autorul celebrului tablou “Ie românească” (n.31.12.1869).
1970: Petru al II-lea, rege al Iugoslaviei (n. 1923)
1973 – A murit regizorul francez Marc Allégret. Succesul îndelungatei sale cariere se datorează preciziei şi competenţei sale de bun meşteşugar, precum şi capacităţii sale de a descoperi talente actoriceşti (Michčle Morgan ”, Daničle Delorme, Gérard Philipe, Jeanne Moreau, Simone Simon) (filme : “Frumoasa aventură“, “Ştrengăriţa”, “Chemarea primăverii”) (n.22.12.1900).
1984: Richard Hurndall, actor britanic (n. 1910)
1990: Mary Martin, actriță americană actress (n. 1913)
1996: Jean-Bédel Bokassa, președintele al Republicii Central-Africane (n. 1921)
2001: Prințesa Sofia a Greciei și Danemarcei (n. 1914)

2009 – A murit Francisco Ayala, unul dintre scriitorii, eseiştii şi intelectualii celebri din Spania; a fost propus de mai multe ori la premiul Nobel pentru literatură de Societatea spaniolă a autorilor şi editorilor (n. 1906)

2009 – A murit Claude Lévi-Strauss, considerat „părintele” antropologiei moderne, cunoscut pentru autobiografia sa intelectuală „Tropice triste/ Tristes Tropiques” – 1955 (n. 1908)
2010: Viktor Cernomîrdin, om politic rus (n. 1938)

Personalitatea zilei – Henri Matisse

Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis – d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai artei secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne. Moștenitor al impresionismului și neoimpresionismului, Matisse dă impuls mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiști sau cu operele contemporanilor săi.

Henri Matisse s-a născut la 31 decembrie 1869 în Le Cateau-Cambrésis, o localitate din nordul Franței. Fiu al unui negustor de grâne, se pregătește mai întâi pentru profesiunea de avocat, dar în perioada de lungă convalescență după o intervenție chirurgicală survenită în anul 1890, se apucă de desenat, descoperind astfel lumea artei. Pleacă la Paris și se înscrie la Academia Julian. Adevăratele lui experiențe artistice vor fi însă legate de École des Beaux-Arts, unde urmează cursurile pictorului simbolist Gustave Moreau, în atelierul căruia începe să meargă cu regularitate începând din 1895. Leagă numeroase prietenii, printre care Albert Marquet și Theodor Pallady. În anul 1899, Matisse începe să studieze pictura în atelierul lui Eugène Carrière, unde îl va întâlni pe André Derain, care i-l va prezenta pe Maurice de Vlaminck.

Anul 1904 reprezintă un punct de cotitură în creația lui Matisse. După prima expoziție pa care i-o organizeză Ambroise Vollard în galeria sa din Paris, pictorul pleacă la Saint-Tropez, unde îl aștepta Paul Signac, care îl inițiază în stilistica divizionismului. Divizioniștii (neoimpresioniștii) se serveau de tehnica pointillistă, care consta în pictarea cu trăsături scurte, distincte de pensulă, care lasă puncte mici, regulate, multicolore și independente de culoare pură. „Lux, calm și voluptate” este o dovadă evidentă a folosirii acestui stil.

Matisse își petrece vara anului 1905 la Collioure, un mic port situat în sudul Franței, unde sosește și André Derain. Amândoi artiștii lucrează împreună. În octombrie 1905 are loc la Paris al III-lea Salon de Toamnă. În sala nr. VII au fost grupate tablourile lui Matisse, Marquet, Derain, de Vlaminck, Dufy.

Izbucnește un scandal! Explozia culorilor puternic contrastante și modernitatea tablourilor trezesc furia criticilor oficiali. Unul dintre aceștia – Louis Vauxcelles – numește sala care grupează operele acestor artiști „cușca fiarelor sălbatice” („la cage aux fauves”), de unde și denumirea sub care va rămâne cunoscută noua direcție în pictură -fauvism. În anul 1908, Matisse deschide o școală de pictură în atelierul său din Paris, care va dura doar trei ani. Începe să fie cunoscut, călătorește și expune în străinătate (München, Moscova, Londra, Berlin. Igor Stravinsky și Serghei Diaghilev îi cer să deseneze costumele și decorurile pentru reprezentarea la Londra a spectacolului coreografic „Le chant du rossignol” („Cântecul privighetoarei”) cu formația de balet rusă (Les Ballets Russes) în 1919.

Matisse își petrece o mare parte din timp la Nisa, unde se dedică aproape în totalitate lucrului, dând naștere unui univers artistic inedit. Nu-i place noua avangardă, nu-l interesează suprarealiștii care dau tonul în pictură începând cu anii douăzeci. În anul 1939, se reîntoarce la Paris, în noul său atelier. Războiul îl marchează. Nu mai lucrează pe mari suprafețe și experiența acumulată o folosește în lucrări cu format de șevalet. O asfel de lucrare este „Bluza românească”, în acorduri de alb și roșu, inspirată de prietenia lui cu Theodor Pallady.

Sub ocupație, Matisse este considerat de autoritățile naziste un pictor „degenerat”. Numai în zona liberă din sudul Franței are posibilitatea să continuie nestânjenit să picteze. Pleacă, așadar, la Nisa.
În 1941, bolnav de cancer, este operat într-o clinică din Lyon. În ciuda temerilor inițiale, Matisse va părăsi spitalul în plină formă, gata să se reapuce de lucru. Începe să utilizeze tehnica hârtiei decupate (collages) și inițiază seria „Jazz”. După eliberare, se organizează o mare expoziție retrospectivă la Salonul de Toamnă din Paris (1945). Între anii 1946-1951 realizează monumentala lucrare de decorare a capelei „Rosaire” din mănăstirea călugărițelor dominicane din Vence, în apropiere de Nisa.

În 1952 are loc lnaugurarea muzeului Matisse din Le Cateau-Cambrésis, orașul său natal. Greutatea anilor se face însă simțită. Ia totuși naștere o serie de colaje în guașă – pictorul le numește „decupaje de hârtie” (papiers découpés) – printre care „La tristesse du roi” („Tristețea regelui”), în care îmbinarea culorilor trezește o asociație cu ritmul muzicii și dă impresia unui portret, ultimul său autoportret. La 3 noiembrie 1954 suferă un atac de inimă și moare înconjurat de prieteni, la Nisa.

Pagină realizată de Grigore Ciascai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.