Religie
Ortodox = Sf. Mc. Iuliana; Sf. Mc. Temistocle (Post)
Romano-catolic = Sf. Petru Canisiu, pr. înv.
Reformat(Calvin) = Tamás (Toma).
Greco-catolic = Sf. m. Iuliana din Nicomidia.
Mozaic = 25. Kislev 5772 Chanukah – The Holiday Of Lights.
Musulman = al-‘arb`a’: 25. Muharram 1433.

Evenimente
1846: Robert Liston a realizat prima operație chirurgicală sub anestezie, la University College Hospital din Londra
1883: A apărut volumul „Poesii”, de Mihai Eminescu, cu o prefață semnată de Titu Maiorescu, singurul tipărit în timpul vieții poetului; cuprinde 64 de poezii.
1891: A fost jucat primul meci de baschet, sport inventat de către americanul James E. Naismith, profesor de educație fizică la colegiul Springfield din Massachusetts
1898: Marie și Pierre Curie descoperă radiul
1913: A apărut, la New York, primul careu de cuvinte încrucișate semnat de britanicul A. Wynne
1937: A avut loc premiera primului lung-metraj animat, color și cu sunet, „Albă ca zăpada și cei șapte pitici”, produs de Walt Disney
1947: Primă audiție în concertul Filarmonicii bucureștene a oratoriului bizantin de Crăciun „Nașterea Domnului”, de Paul Constantinescu
1958: Generalul Charles de Gaulle a fost ales președinte al celei de–a V–a Republici Franceze
1968: Lansarea navei cosmice „Apollo 8” care a efectuat prima oară un zbor circumlunar (21 – 27 decembrie)
1969: Un echipaj românesc a efectuat ocolul lumii în 80 de ore cu un avion IL–18 din dotarea TAROM, parcurgând 46.000 km
1971: A fost creată organizația umanitară „Medici fără frontiere” – „Medecines sans frontieres”; asociația are drept scop acordarea de ajutor medical în situații de urgență care intervin în urma unui război sau a unei catastrofe naturale.
1988: Doi membri ai unei grupări radicale din Libia au făcut să explodeze cursa 103 Pan Am deasupra localității Lockerbie din Scoția, cauzând una dintre cele mai mari catastrofe aeriene ale tuturor timpurilor, soldată cu moartea a 270 de oameni

1989 – La Bucureşti, Ceauşescu a convoacat un mare miting în sprijinul poziţiei sale faţă de evenimentele de la Timişoara. Ulterior, mitingul a devenit unul anticomunist, mulţimea rupând cordoanele forţelor de ordine. Pe tot parcursul zilei, mulţi oameni, în general tineri, au manifestat împotriva regimului. În Piaţa Romană şi la Sala Dalles, forţele de ordine au operat arestări şi au tras în manifestanţi. Sute de persoane s-au regrupat la Universitate unde au ridicat baricade, care au fost sparte cu tancurile, manifestanţii fiind împrăştiaţi.
1991: A fost semnat, la Alma–Ata, documentul de fondare a Comunității Statelor Independente, care consfințește destrămarea definitivă și dispariția de pe harta politică a lumii a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, desființarea cetățeniei sovietice. Mihail Gorbaciov demisionează din funcția de președinte al URSS.
1995: Orașul Bethlehem trece de sub control israelian sub control palestinian
2007: Spațiul Schengen s-a mărit cu 9 state membre ale Uniunii Europene; Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia
2012:Se termină calendarul mayaș. Unii cred că pe această dată va fi sfârșitul lumii.

Nașteri
1118: Thomas Becket, arhiepiscop de Canterbury (d. 1170)
1401: Tommaso Masaccio, pictor italian (d. 1428)
1597: Petru Movilă, teolog și om de cultură român, mitropolit al Kievului (d. 1646)
1879: Iosif Stalin, conducător al Uniunii Sovietice (d. 1953)

1886 – S-a născut Gheorghe Tătărăscu, om politic, ministru şi prim-ministru al României; a fost ministru de Externe în guvernul condus de Petru Groza; în 1945 a condus delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris, unde a susţinut interesele Romîniei; membru de onoare al Academiei Române (m. 28 mar. 1957)
1917 – S-a născut Heinrich Böll, romancier interesat de problemele societăţii germane postbelice, primul scriitor german, de după al doilea război mondial, căruia i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură – 1972 (romanele “Tablou de grup cu doamnă”, “Părerile unui clovn”) (m.16.07.1985).
1918 – S-a născut Kurt Josef Waldheim, diplomat şi politician austriac, Secretar General al Naţiunilor Unite (1972-1981) şi Preşedinte al Austriei (1986-1992) (m.14.06.2007).
1933: Dan Zamfirescu, istoric literar și scriitor român
1934: Denis Buican, filozof român
1935: Stela Popescu, actriță româncă de teatru și film
1937: Jane Fonda, actriță americană
1938: Adela Mărculescu, actriță româncă de teatru și film
1940: Frank Zappa, instrumentist și compozitor american (d. 1993)
1967: Mihail Saakașvili, politician georgian

Decese
1375: Giovanni Boccaccio, scriitor italian, precursor al Renașterii, considerat unul dintre cei mai de seamă povestitori ai literaturii europene datorită celebrei lucrări „Decameronul”, culegere de nuvele „în ramă”; a fost primul biograf și comentator al operei lui Dante Alighieri (n. 1313)
1777: Anton Cajetan Adlgasser, compozitor și organist german (n. 1729)
1933: Knud Johan Victor Rasmussen, explorator danez; a realizat cea mai lungă expediție cu sănii trase de câini din istoria Arcticii (1921 – 1924) (n. 7 iunie 1879)
1940: Francis Scott Fitzgerald, unul dintre scriitorii reprezentativi ai „generației pierdute”, autor de romane și nuvele în care este evocată societatea interbelică americană: „Marele Gatsby”, „Blândețea nopții”) (n. 1869)
1969: Alexandru S. Sanielevici, fizician român (n. 1899)
2008: Raluca Zamfirescu, actriță româncă de teatru și film (n. 1924)

Personalitatea zilei – Boccaccio
Giovanni Boccaccio (n. 1313 — d. 21 decembrie 1375, Certaldo/Florența) a fost un poet și umanist italian. Cu povestirile sale reunite în Il Decamerone („Decameronul”, 1470) a influențat nu numai dezvoltarea literaturii italiene, dar a și creat modelul genului de nuvelă, reluat în creația multor scriitori europeni.

Boccaccio se naște în anul 1313 (iunie sau iulie), probabil în Certaldo/Toscana, posibil însă și în Florența, ca fiu natural al negustorului Florentin Boccaccio di Chellino și al unei femei de origine modestă, al cărei nume nu se cunoaște. După primii ani de școală la Florența, este trimis de tatăl său în 1327 la Napoli să facă practică în comerț, activitate la care renunță pentru a studia Dreptul canonic și limbile clasice.

În acei ani Boccaccio studiază în special clasicii latini, precum și literatura de curte franceză și italiană, și scrie primele sale opere: Filocolo (1336-1338), Filostrato (1335), Teseida (1339-1341), Caccia di Diana (1334-1338). Boccaccio era primit la curtea regelui Robert d’Anjou, regele orașului Napoli, unde o cunoaște pe Maria de Conti d’Anjou, fiică nelegitimă a regelui, cu care are relații amoroase și care apare ca Fiammetta în multe din creațiile sale literare.
În 1341 trebuie să se întoarcă la Florența – tatăl său trecea printr-o perioadă de dificultăți financiare în urma falimentului băncii Bardi – și primește o funcție diplomatică din partea conducerii orașului, printre care la curtea lui Ostasios da Polenta în Ravenna (1346) și pe lângă Francesco Ordelaffi în Forli (1348). Compune noi opere poetice și în proză: Ninfale d’Ameto sau Commedia delle Ninfe fiorentine (1341-1342), Elegia di madonna Fiammetta (1343-1344), Ninfale fiesolano (1344-1346).

În 1350 se întâlnește pentru prima dată cu Francesco Petrarca, după ce mai înainte îi scrisese epistola în limba latină „Mavatores Miles” (1339). De Petrarca îl leagă o trainică prietenie până la moartea acestuia în 1374. Împreună se angajează în traducerea autorilor antichității clasice, astfel, la îndemnul său, Leontino Pilato traduce în limba latină epopeele lui Homer. Petrarca îl ajută să iasă dintr-o criză religioasă, îndrumându-l către cultura literară de tip umanist.

Operele târzii ale lui Boccaccio vor fi scrise numai în limba latină, printre acestea „Genealogia deorum gentilium”, un mare tratat de mitologie greco-romană, care pentru două secole rămâne cartea cea mai citită pe această temă. Între timp (1348-1353), după teribila epidemie de ciumă care a devastat Europa în anul 1348, lucreează la opera sa majoră, „Il Decamerone”, care va circula în manuscrise și va fi tipărită pentru prima dată abia în 1470.

Așa cum rezultă din înțelesul grec al titlului, acțiunea are loc în decursul a zece zile. După o precuvântare dedicată „grațioaselor doamne” („vaghe donne”) care cunosc arta amorului, urmează o introducere ce dă un cadru terifiant atmosferei de groază care domnea în Florența bântuită de ciumă. Șapte tinere doamne și trei tineri s-au refugiat într-o vilă din apropierea Floenței pentru a scăpa de contaminare și, pentru a face să treacă timpul în mod plăcut, între conversații, banchete și dansuri, se adună zilnic – cu excepția zilelor de vineri și sâmbătă, dedicate practicilor religioase – într-o poiană, unde fiecare spune o povestire pe o temă prestabilită, propusă de fiecare dată de „regele” sau „regina” grupului, aleși prin rotație.

La sfârșitul zilei, cele zece povestiri sunt urmate de un „canzone” (un recitativ în formă poetică) și de dans. A rezultat astfel un număr de 100 nuvele care alcătuiesc Decameronul, prima și în același timp cea mai bună operă în proză a literaturii italiene din epoca Umanismului, etapă care precedă Renașterea. Nuvelele se caracterizează prin tematica foarte variată, plină de umor și galanterie, adesea foarte îndrăzneață, din care nu lipsesc picanteriile spre deliciul cititorului, cu o compoziție în formă magistrală și descrierea pregnantă a caracterelor. În unele cercuri puritane ale timpului, cartea a fost curând considerată periculoasă pentru moravuri, încât nu mult a lipsit să fie arsă în public, la îndemnul călugărului fanatic Girolamo Savonarola.

În timpurile moderne, Decameronul are o mare audiență la public, au fost turnate și filme inspirate din această operă literară, printre care remarcabil este cel în regia lui Pier Paolo Pasolini (1971).
Umanismul este filozofia de viață progresistă care, fără a implica supranaturalul, afirmă capacitatea și responsabilitatea personajelor de a trăi vieți morale, tinzând spre împlinirea proprie și aspirând la binele umanității. Concepția de viață a Umanismului care este inclusă și în Decameron ne îndeamnă să trăim bine și complet. Prin numeroasele povestiri în care sunt arătate o mulțime de tipuri de oameni, cunoașterea lumii este obținută prin intermediul observării, experimentării și analizei raționale.

În lucrare se poate urmări foarte bine și autoîmplinirea în sensul cel mai larg, conferindu-le vieților protagoniștilor un scop, astfel cititorul privind cu uimire și satisfacție frumusețea existenței umane, provocările și dramele ei, și chiar inevitabilul morții. O trăsătură importantă în Decameronul lui Boccaccio este că opera prezintă și expresia sentimentului popular, printre personaje apărând meșteșugari, preoți, călugări, țărani, alături de personaje feminine din mediile respective. Boccaccio redă viața eliberată de constrângerile morale ascetice, studiază pasiunile omenești nu numai în forma lor plenară, ci și în cea instinctuală, punându-le față în față cu convențiile unei societăți ipocrite, naive. Astfel, Decameronul devine expresia unei ample, puternice, variate și incisiv de satirice răzvrătiri împotriva tradițiilor impuse.

În anul 1351 este numit în administrația orașului Milano iar în 1359 înființează prima catedră de limbă greacă la „Studio Fiorentino”. Între timp scrie „Trattatello in laude di Dante” (1357). După călătorii întreprinse la Napoli și Veneția, se întoarce la Florența, unde în 1373 primește o funcție de docent la „Universitatea Florentină” pentru a face comentarii asupra operei lui Dante. Starea sănătății lui se înrăutățește și la 21 decembrie 1375 moare în vila lui de la Certado.
Pagină realizată de Grigore Ciascai