De-a lungul timpului, design-ul monedei a suferit mai multe schimbări. Războiul Civil American nu a fost doar o perioadă în care mii de soldaţi şi civili şi-au pierdut vieţile, ci şi una în care situaţia monetară a Statelor Unite a fost puternic afectată de căutătorii de aur şi argint, care retrăgeau monede din circulaţie, pentru valoarea metalului din care acestea erau confecţionate.
Drept urmare, Congresul a decis introducerea bancnotelor, însă acestea s-au dovedit a fi extrem de dificil de gestionat şi, prin urmare, s-a revenit la ideea baterii de monede. De data aceasta, s-a decis ca metalul din care banii urmau să fie confecţionaţi să fie mult mai ieftin. Cea mai bună alegere pe care americanii o puteau face atunci s-a dovedit a fi nichelul.
Începînd cu anul 1859, Monetăria Statelor Unite a folosit un amestec de nichel şi cupru pentru a produce monede de 1 cent. Şase ani mai târziu, Congresul a autorizat folosirea unei compoziţii similare pentru noua monedă de 3 cenţi.
În anul următor, Congresul a început să dezbată ideea producerii unei monede de 5 cenţi, din nichel, chiar dacă Statele Unite aveau deja o monedă cu o astfel de valoare în circulaţie. Aceasta era cunoscută sub denumirea de ,,half-disme” şi a fost prima monedă produsă de Guvernul Federal. Se presupune că metalul folosit pentru fabricarea primelor fusese prelucrat în topitoria lui George şi Martha Washington.
Monedele de 5 cenţi s-au dovedit a fi destul de dificil de gestionat, motiv pentru care, în timp, au început să dispară din circulaţie. Industriaşul american Joseph Wharton susţinea atunci că, prin utilizarea unei cantităţi mai ieftine de nichel şi cupru, noile monede ar putea fi produse pentru a avea dimensiuni mai mari decât cele de tip ,,half-dismes”. Drept urmare, Wharton a început să facă lobby printre cunoscuţii săi din Congres, pentru ca aceştia să îşi dea acordul în privinţa punerii în circulaţie a unei noi monede de 5 cenţi.
Interesul omului de afaceri american în această chestiune era mai mult decât evident, deoarece el deţinea practic monopolul asupra producţiei de nichel în Statele Unite ale Americii. Datorită influenţei pe care o avea în Congresul American, el nu numai că a obţinut aprobarea privind producerea monedei de 5 cenţi, ci a primit chiar avizul ca aceasta să fie fabricată dintr-o cantitate mai mare de nichel. În 1881, datorită averii impresionante pe care reuşise să o acumuleze, Wharton şi-a donat o parte din bani pentru a înfiinţa prima şcoală de business din Statele Unite, ,,Wharton School”, în cadrul Universităţii din Pennsylvania.
Schimbările succesive prin care a trecut modelul monedei de 5 cenţi
Iniţial, au fost propuse mai multe modele pentru moneda de 5 cenţi. Unul dintre acestea avea inclus pe faţetă bustul al lui Abraham Lincoln, însă ideea a fost respinsă deoarece putea provoca reacţii negative din partea americanilor din Sud. Designul aprobat a fost cel care includea blazonul Uniunii înconjurat de coroane de lauri, cu motto-ul ,,In God we trust”, pe avers, şi cifra 5 înconjurată de 13 stele pe revers.
Timp de şapte ani, Guvernul Federal a bătut ambele modele de 5 cenţi, însă cea de tipul ,,half-disme” a fost retrasă de circulaţie în anul 1873. Un deceniu mai târziu, pe aversul monedei a apărut zeiţa Libertăţii, decizie de care au profitat îndeosebi falsificatorii, care apreciau noul design, pentru că putea fi foarte uşor de replicat.
Următoarea modificare a modelului monedei de 5 cenţi a fost făcută în 1913. Atunci, un student pe nume James Earle Fraser a proiectat o monedă care celebra Vestul Sălbatic. În acest sens, pe avers urma să apară figura unui american nativ, iar pe revers un bizon.
În anul 2004, pentru a comemora bicentenarul achiziţionării Louisianei şi al expediţiei lui Lewis şi Clark, moneda de 5 cenţi a suferit o nouă schimbare. Bizonul a rămas pe revers, însă pe avers a apărut portretul preşedintelui Thomas Jefferson. Era pentru prima dată când un lider american apare reprezentat pe o monedă în această postură şi nu din profil.
Astăzi, monedele americane de 5 cenţi conţin 25% nichel şi 75% cupru. Din cauza valorii pe care o au aceste metale, preţul de producţie al unei astfel de monede este, de fapt, de 8 cenţi. Începând cu anul 2006, Guvernul American a interzis topirea monedelor de orice tip.
