A încercat să omoare un ofiţer de poliţie şi, în 1970, a intrat la închisoare. A ieşit după 44 de ani, iar şocul pe care l-a avut atunci când a văzut cât de mult s-a schimbat lumea în acest timp l-a năucit. Avea 25 de ani când a păşit în spatele gratiilor, iar azi, la aproape 70 de ani, încearcă să se adapteze la o lume care nu încetează să-l uimească.
Otis Johnson a ieşit din închisoare după ce şi-a ispăşit pedeapsa primită în 1970, când a fost găsit vinovat de tentativă de omor asupra unui ofiţer de poliţie. Vara trecută a ieşit din „cuşcă“ şi primul impuls a fost să-şi dorească să se întoarcă la închisoare. Într-un interviu oferit postului de televiziune Al Jazeera, Otis Johnson, acum un om bătrân, spune că încearcă să privescă spre viitor cu încredere.
Trăieşte în New York şi în fiecare zi găseşte ceva în faţa căruia rămâne uimit, de la mâncare până la noile tehnologii, dar şi în faţa preţurilor care i se par astronomice faţă de ceea ce ştia în anii ‘70. Primul lucru pe care l-a făcut după ce a fost eliberat să fost să se ducă în Times Square şi să se uite la oameni.
Avea numai 40 de dolari în buzunar, cartea de identitate şi două bilete de autobuz. A pierdut legătura cu familia în 1998, iar de atunci nu prea a mai avut cine ştie ce contact cu lumea de afară. Otis, alături de familia lui.
Norocul lui a fost că a contactat de o fundaţie din Harlem, Fortune Society, care le oferă foştilor puşcăriaşi şansa de a se adapta, ceea ce înseamnă o locuinţă şi un loc de muncă. După ce a ieşit din puşcărie, a încercat să găsească un telefon public şi să-şi sune o cunoştinţă. Cu greu a găsit unul, pentru că oamenii nu prea mai folosesc aşa ceva, şi a fost uimit să vadă că trebuie să plătească 1 dolar pe minut, faţă de 25 de cenţi cât costa în tinereţea lui.
”Apoi am observat că multe persoane pe stradă păreau că vorbesc singure. Când m-am uitat mai atent am văzut că parcă aveau ceva în ureche. Prima dată m-a gândit că toată lumea a devenit agent CIA, pentru că aveau căşti şi vorbeau. Uimit am fost şi când am văzut cât de absorbiţi sunt de tehnologie, nici nu se uită pe unde merg. Stau şi mă gândesc, cum fac să meargă şi să se uite în telefon fără să aibă probleme”, explică acesta bulversat.
Nu numai tehnologia îl uimeşte, ci şi lucruri mărunte, pe care le vede zi de zi. „Mă uit la câte produse există în magazine şi încerc şi eu câte ceva când mă duc la supermarket. Acum există atât de multe lucruri pe care le poţi mânca, aşa că mi-e foarte greu să aleg“, mai povesteşte.
În prezent locuieşte în Harlem, meditează şi merge la moschee, atunci când nu este la muncă. „Sunt obişnuit să fiu singur. Stau şi privesc oamenii. Este un sentiment plăcut să fiu din nou în mijlocul societăţii. Nu vreau să am resentimente, pentru că asta te împiedică să evoluezi. Nu simt că societatea are ceva să-mi datoreze. Totul se întâmplă cu un motiv“, conchide fostul puşcăriaş.
Sursa: adevarul.ro
