Ortodox – Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Euvula, mama Sf. Pantelimon
Greco-catolic – Sf. cuv. Ioan Scărarul
Romano-catolic – Ss. Ioan Climac (Scărarul), abate; Leonard Murialdo, pr.
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul era originar din Palestina și după mărturiile patristice, a trăit între anii 578-649. Atras de carte, a ajuns la numai 16 ani foarte bun cunoscător al învățăturii creștine dar și al științelor profane, ceea ce arată că Sfântul Ioan Scărarul provenea dintr-o familie cu multă avere, care își putea permite să plătească aceste studii.
De la această vârstă a ales însă calea monahală, la 20 ani fiind călugărit în Mănăstirea Sinai. După 19 ani petrecuți sub îndrumarea unui părinte deosebit, Martirie, Ioan a petrecut alți 21 ani în pustnicie, la mica distanță de mănăstire, pustiul Tola devenind casa sa.
A avut de înfruntat multe ispite, unele venind chiar de la frații săi din mănăstire, care l-au acuzat că vorbește prea mult, pentru a fi lăudat de oameni. Din acest motiv, Sfântul Ioan și-a impus un an de tăcere absolută, revenind la cuvântările sale alese numai după îndelungate stăruințe ale obștii din Sinai și ale altor credincioși creștini care-l cunoșteau.
Mai mult, a fost ales stareț al Mănăstirii Sinai.
Sfântul Cuvios Ioan este autorul volumului „Scara dumnezeiescului urcuș”, una din lucrările cele mai importante și mai cunoscute, folosită în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre curățarea de patimi pentru mântuirea sufletului.
„Scara dumnezeiescului urcuș” a fost scrisă de Sfântul Ioan pentru monahi, fiind alcătuită din 30 de „Trepte” (capitole). Lucrarea se află și în volumul IX din Filocalia românească.
