Acasăsinucidere maramuresPostul, o amplificare a rugăciunii (1) Motto: ”Rugăciunea schimbă lucrurile. Fă-ți timp...

Postul, o amplificare a rugăciunii (1) Motto: ”Rugăciunea schimbă lucrurile. Fă-ți timp să te rogi!”

spot_img

DISTRIBUIȚI

Este momentul să subliniem marea importanţă a postului unit cu rugăciunea stăruitoare cu credinţă. Postul este important pentru motivul arătat de Domnul Iisus în Marcu 9:29: „Acest soi de draci, a precizat El, nu poate ieşi decât prin rugăciune și post.” Pentru a izgoni duhurile necurate dintr-un om, este absolută nevoie de post. Postul este o jertfă a credinciosului prin abstinenţa, reţinerea sa de la vitala necesitate biologică a organismului de a se hrăni. Cel care posteşte, fără nici un grai, spune următoarele cuvinte:
„Doamne, eu doresc atât de mult mântuirea acestui suflet, pentru care mă rog zilnic, încât în ziua de azi nu voi pune nimic în gura mea, nici mâncare, nici apă.”
De aceea postul este o subliniere, o amplificare a rugăciunii. Postul face ca rugăciunea mea să se audă mai puternic în megafoanele cerului.
Precizarea făcută de Domnul Iisus că sunt soiuri de draci care nu ies decât cu rugăciune şi post, prezintă postul ca o intensă muncă a sufletului, ca o jertfă duhovnicească.
Postul este întotdeauna legat de rugăciune. Prin el însuși,despărţit de rugăciune, postul nu are valoare spirituală. Rugăciunea are valoare şi fără post, dar postul fără rugăciune nu este decât o simplă abţinere, o curățire trupească, fără nici o influenţă spirituală. Tocmai de aceea Domnul Iisus n-a despărțit postul de rugăciune. De aici urmează că ori de câte ori cineva spune că posteşte, va fi întrebat: de ce? cu ce scop? Azi toată lumea știe că atunci când cineva posteşte, o face pentru că are de rezolvat probleme deosebit de importante.Valoarea postului ca amplificator al rugăciunii se cunoaşte din cele mai vechi timpuri. Astfel, pe vremea Esterei, împăratul Ahaşveroș, a dat ordinul de exterminare a tuturor iudeilor din marea împărăție Medopersana şi fusese comunicat tuturor celor 127 de provincii, aşteptându-se doar ziua execuţiei.
(Estera 4:3) „În fiecare ţinut, spune Cuvântul lui Dumnezeu, unde ajungea porunca împăratului şi hotărârea lui, a fost o mare jale printre iudei; posteau, plângeau şi se boceau şi mulţi se culcau în sac si cenuşă.”
La început Estera s-a temut să intervină la împărat pentru salvarea poporului. Dar după imboldul primit la ameninţarea lui Mardoheu tatăl ei adoptiv, prin cuvintele: „Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi iudeii pentru că eşti în casa împăratului. Căci dacă tu vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei iar tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca acesta ai ajuns la împărăţie?” ( Estera 4:13-14 ).Aceste cuvinte produc o aşa de mare schimbare, în viaţa împărătesei, încât trimite slugi să-i spună lui Mardoheu: „Du-te, strânge pe toţi iudeii care se află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi şi să beţi trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat în ciuda legii şi, dacă va fi să pier, voi pieri.”( Estera 4:16 ).
Să facem precizarea că, deşi în acest verset nu se pomeneşte cuvântul rugăciune, el e atât de evident, încât nu mai era nevoie de amintit expres. Exact așa cum s-ar zice: s-au aşezat la masă cu bucate şi … au mâncat. Chiar dacă nu ne zice expres că, s-au rugat, lucrul acesta se înţelege, ţinând seama de groaznica ameninţare care plana asupra lor: de a fi cu toţi măcelăriți.
După cele trei zile de rugăciune, post și nesomn( fiindcă rezultă că nu numai că n-au mâncat 3 zile, dar nici n-au dormit, ci în continuu au strigat către Dumnezeu), așa trasă, slăbită, sluţită, urâţită de atâta nemâncare şi neodihnă, Estera apare în faţa împăratului, fără să fi fost chemată. Omeneşte fapta era curată nebunie. Ţinând seama de felul capricios de a fi al împăraţilor despotici din antichitate, care aveau zeci, sute de soţii, să apari aşa sluţită şi pe deasupra şi nechemată, înseamnă să mergi la moarte sigură. Omeneşte aşa era, dar Estera mergea în numele Domnului, în urma celei mai intense munci a sufletului pe care noi pământenii o putem depune: rugăciunea şi postul.
De aceea s-a şi produs minunea:-împăratul o primeşte în audienţă. Ba mai mult o întreabă foarte interesat ce are, ce problemă o frământă şi în același timp îi face şi marea promisiune: „Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție îţi voi da”. ( Estera 5:3 ).

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.




TE-AR MAI PUTEA INTERESA