VÂNĂTOAREA DE OAMENI – Preoteasa răspopită

0
327

VÂNĂTOAREA DE OAMENI Comisia Europeană trimite la București liste negre. Tot ea trimite bani, civilizație, securitate. Primește în schimb o cotă parte din rezerva națională de suveranitate. E un comerț acceptat de istorie, un troc din care părinții națiunii păgubite și-au făurit mandatele.

Când România, înfricoșată de vecini și puțind a neocomunism, a dat buzna în UE, s-au făcut înțelegeri politice de genul celor care se fac între imperii și barbari.

Au fost formalizate în foi de parcurs și în mecanisme de verificare, apoi au fost chemați contabilii. Ni s-au dat bani și reguli, iar noi am oferit angajamente. Sunt uitate acum momentul aderării și disperarea noastră de a prinde cu orice preț ultimul vagon. E uitat raportul trufie-umilință dintre cei care au dat și cei care au cerut.

UE stă în dreptul ei politic. Poate trimite la București orice decurge din supremația ei și din vasalitatea noastră. Problema apare când listele negre pe care le trimite sunt scrise de noi.

În august 2014 se ivește un filmuleț electoral în care Monica Macovei bagă într-un borcan fotografiile unor condamnați și toarnă apă peste ele. Sunt condamnații Dan Voiculescu, Adrian Năstase, George Copos, Relu Fenechiu și alții, care, în lista din octombrie 2012, trimisă de Comisia Europeană la București, erau doar anchetați. Lista lui Macovei se suprapune cu lista pe care Comisia o voia urgentată. „Eu am făcut DNA”, zice Macovei în filmuleț, „și iată rezultatele.”

Lista pe care a trimis-o Catherine Day n-a fost compusă de birocrații secretariatului general al Comisiei Europene. Lista a venit din România și, oricâte ocoluri a făcut prin Palatul Cotroceni și prin reprezentanța Comisiei de la București, iscălitura Monicăi Macovei nu s-a putut șterge.

La prima vedere nu e nimic nou. Relația mizerabilă a oficialului român cu reprezentanții lumii civilizate e notorie.

Turnătoria la ambasadă se face cu programare, fiindcă sunt cozi, iar telegramele WikiLeaks arată, de la Valerică Zgonea la Vasilică Dănileț, că jenantele noastre sifoane se încadrează adesea la articolul 395 Cod Penal: trădarea cu transmitere de informații de stat.

Numai că, la Monica Macovei, complexul turnătorului are resorturi freudiene. El s-a născut din vechea căsătorie incestuoasă cu regimul comunist, pe vremea când procurorul Macovei lupta pe aceeași baricadă cu securistul Voiculescu.

Trecutul acesta o bântuie cu bastarzii și cu promiscuitățile lui, cu sentințele și cu scheletele lui îngropate. Un trecut care și-a prelungit umbra și în democrație, când procurorul anchetator Macovei de la Procuratura Sectorului 1 i-a anchetat pe manifestanții anticomuniști din Piața Universității, arestați și închiși într-o unitate militară din Măgurele.

Ce tumbă teribilă trebuie să fi făcut sufletul ei de vânător de oameni ca să se regăsească în picioare, șapte ani mai târziu, apărând dreptatea în tabăra celor slabi! Și apoi, încă o dată – halei, hap! –, cu aterizare în paharul de tărie al președintelui Băsescu, creatorul statului invizibil. Ce clinchet vesel trebuie să fi scos ciocnirea asta cu un alt stâlp al Securității!

Împreună, ea și el au pus la cale industria cătușelor în folos politic personal, iar lucrarea a primit numele de cod „luptă anticorupție”.

Monica Macovei putea clădi acum o movilă de capete sub care păcatele tinereții și ale bătrâneții să-i fie astupate. Ca ministru al Justiției a schimbat procurorii PNA, a politizat numirea șefilor de parchete, a trecut legi ale Justiției fără dezbatere publică și a pus în circulație liste negre pe care, ca un făcut, se găseau doar dușmanii lui Băsescu.

România a vibrat la ideea de răzbunare judiciară, fiindcă e roasă pe dinăuntru de flagelul jafului și, în numele acestei vindecări promise, a aplaudat execuția sumară a unor candidați la infracțiunea de corupție.

Monica Macovei a înțeles cum merg abuzul și selecția și cum poți aduna putere politică jonglând cu setea populară de sânge.

Corupția, de altfel, i-a sărit în ajutor și cu bani. Din dosarul Microsoft întocmit de DNA, rezultă că, în 2009, Monica Macovei, candidat din partea PDL București, a ajuns salariată a Parlamentului European pe banii furați de alde Cocoș, Niro, Pinalti și Sandu de la statul român și băgați în fondul de campanie.

Dar, pentru că anticorupția e o boală rezervată doar hoților din interiorul țării, DNA a lăsat-o moartă cu dosarul Microsoft fără ca americanii și europarlamentarii să fie luați la întrebări.

Listele negre reprezintă aburul pe care comunismul încă-l suflă pe oglindă, dacă i-o pui la gură. Condamnările politice, instrumentate prin telecomandă europeană, arată cât de vii sunt demonii Securității, cât de activi sunt virușii turnătoriei, lașității și lăcomiei politice. Monica Macovei, preoteasa acrobată a regimului Băsescu, e la capătul apostaziei. A vrut să treacă de la comunism la democrație și a nimerit înapoi la comunism.

Doru Bușcu

Te-ar mai putea interesa

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.