MOȘTENIREA – Cine primește și cum se împarte urmașilor averea unei persoane decedate

0
8897

MOȘTENIREA Moștenirea unei persoane decedate trebuie împărțită în baza regulilor stabilite de legislația civilă. Însă există și posibilitatea de a transmite o parte din avere prin intermediul unui testament al defunctului. În principiu, moștenirea se împarte soțului supraviețuitor și copiilor săi, însă și alte rude pot avea dreptul să primească o parte din avere.

Loading...

Moștenirea reprezintă, conform Codului civil, transmiterea averii unei persoane fizice care a murit către unul sau mai mulți indivizi aflați în viață. Aceasta se deschide la data decesului, la ultimul domiciliu al defunctului, și poate fi de două feluri: moștenire legală sau moștenire testamentară.

„Patrimoniul defunctului se transmite prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin testament. O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moștenire testamentară, iar cealaltă parte prin moștenire legală”, prevede documentul, cu precizarea că principala condiție ce trebuie îndeplinită este ca moștenitorul să fie în viață la deschiderea moștenirii.

Moștenirea unei persoane decedate poate ajunge, în principiu, la soțul supraviețuitor și la rude, după cum se arată în Codul civil: „Moștenirea se cuvine, în ordinea și după regulile stabilite în prezentul titlu, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților, ascendenților și colateralilor acestuia, după caz. Descendenții și ascendenții au vocație la moștenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv”.

În cazul rudelor, moștenirea se cuvine în următoarea ordine:

*clasa întâi: descendenții (copiii decedatului și urmașii lor în linie dreaptă);

*clasa a doua: ascendenții privilegiați (părinții decedatului) și colateralii privilegiați (frații și surorile decedatului, dar și descendenții acestora, până la al patrulea grad inclusiv cu defunctul);

*clasa a treia: ascendenții ordinari (rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepția părinților acestuia);

*clasa a patra: colateralii ordinari (rudele colaterale ale defunctului până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepția colateralilor privilegiați).

Dacă este vorba de rude din aceeași clasă, cele de grad mai apropiat (de defunct) au prioritate în fața celor de grad mai îndepărtat. Iar rudelor din aceeași clasă și de același grad li se împarte moștenirea în mod egal.

În altă ordine de idei, există unele cazuri în care persoanele fizice pot fi considerate, în baza legii, nedemne să moștenească averea defunctului. Concret, sunt nedemne să moștenească, de exemplu, persoanele condamnate penal pentru că au vrut să-l omoare pe cel care lasă moștenirea sau cele condamnate penal pentru că au săvârșit față de acesta fapte grave de violență fizică sau morală. În aceste situații, persoanele nedemne sunt înlăturate atât de la moștenirea legală, cât și de la cea testamentară.

Atenție! Dacă defunctul nu are nici moștenitori legali, nici moștenitori testamentari, averea sa se transmite localității în a cărei rază teritorială se află bunurile la momentul deschiderii moștenirii.

Cum se împarte averea decedatului

datorii1

În condițiile în care la data deschiderii moștenirii nu există o hotărâre definitivă de divorț, soțul supraviețuitor îl moștenește pe soțul decedat. Concret, Codul civil stabilește că „soțul supraviețuitor este chemat la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali”. Dacă aceste persoane lipsesc sau nu vor/nu pot să vină la moștenire, toată averea ajunge la soțul supraviețuitor. În afara acestei situații din urmă, cota succesorală a soțului este de:

*un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului;

*o treime din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului;

*o jumătate din moștenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenți privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului;

*trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenți ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.

Când vine vorba de copiii decedatului și urmașii lor în linie dreaptă (adică, pe scurt, descendenții), aceștia înlătură moștenitorii din celelalte clase. Descendenții vin la moștenire în ordinea proximității gradului de rudenie, potrivit actului normativ indicat, în care este explicat că, „în concurs cu soțul supraviețuitor, descendenții defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moștenire. Moștenirea sau partea din moștenire care li se cuvine descendenților se împarte între aceștia în mod egal, când vin la moștenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moștenire prin reprezentare succesorală”.

Părinții defunctului (ascendenții privilegiați) și frații și surorile acestuia (colateralii privilegiați) pot să fie moștenitori dacă descendenții nu îndeplinesc condițiile legale pentru a moșteni.

În aceste condiții, dacă averea trebuie împărțită cu soțul supraviețuitor, pot apărea două situații:

*soțul supraviețuitor primește o treime din moștenire, iar ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați primesc două treimi;

*soțul supraviețuitor primește jumătate din moștenire, iar ascendenții privilegiați sau colateralii privilegiați primesc cealaltă jumătate.

Ascendenții ordinari, reprezentați de rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului (exceptând părinții acestuia), pot să vină la moștenire, conform Codului civil, dacă descendenții, ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați nu pot moșteni. În concurs cu soțul supraviețuitor, ascendenții ordinari pot primi doar un sfert din avere.

În fine, și colateralii ordinari (rudele colaterale ale decedatului până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepția colateralilor privilegiați) au dreptul la moștenire. Concret, aceștia vin la moștenire în măsura în care descendenții, ascendenții privilegiați, colateralii privilegiați și ascendenții ordinari nu pot moșteni. De asemenea, în concurs cu soțul supraviețuitor, colateralii ordinari au dreptul la un sfert din moștenire.

Important! În plus față de cota amintită mai sus, soțul supraviețuitor poate moșteni mobilierul și obiectele de uz casnic pe care le-a folosit în comun cu defunctul. Această regulă se aplică numai dacă soțul supraviețuitor nu vine în concurs cu descendenții.

Testamentul poate fi scris de mână sau autentificat la notar

gavel testament document and canvas bags with dollar sign representing inheritance concept
gavel testament document and canvas bags with dollar sign representing inheritance concept

Un testament poate avea două forme, potrivit Codului civil: olograf (adică scris de mână) sau autentic. Primul trebuie să fie scris în întregime, datat și semnat de către testator, iar înainte să fie executat trebuie prezentat unui notar public pentru vizarea spre neschimbare. Al doilea trebuie să fie autentificat de un notar public după ce este redactat și semnat de către testator.

Testamentul este, practic, un act unilateral, personal și revocabil prin care testatorul dispune pentru perioada de după decesul său. „Testamentul conține dispoziții referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum și la desemnarea directă sau indirectă a legatarului. Alături de aceste dispoziții sau chiar și în lipsa unor asemenea dispoziții, testamentul poate să conțină dispoziții referitoare la partaj, revocarea dispozițiilor testamentare anterioare, dezmoștenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau moștenitorilor legali și alte dispoziții care produc efecte după decesul testatorului”, scrie în actul normativ amintit.

Un testament poate fi revocat voluntar fie în mod expres, fie în mod tacit. În primul caz este necesară întocmirea unui act autentic notarial sau a unui alt testament. În cazul al doilea, revocarea testamentului scris de mână se poate face și prin distrugere, rupere sau ștergere.

Trebuie reținut că, pentru a executa dispozițiile unui testament, testatorul poate numi una sau mai multe persoane. Totodată, există și posibilitatea ca executorul să fie desemnat de către un terț determinat prin testament. În măsura în care testatorul nu stabilește altfel, misiunea executorului testamentar este gratuită. (avocatnet.ro)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.