AcasăOPINIIMemoria imposturii

Memoria imposturii

spot_img

DISTRIBUIȚI

Viaţa cotidiană autohtonă a ajuns la cote de dificultate alarmante. Exclusivismul din perioada dictaturii comuniste îl găsim reactivat în viaţa politică până la deturnarea acesteia. În fapt, agresiunea sistemului public, a cărui menire este cu totul alta, se resimte în toate mărunţişurile zilei. În spatele ei înfloresc corupţia, mizeria socială, pauperizarea.

Noul Guvern pare a se deplasa într-o direcţie previzibilă extracţiei politice pe care o reprezintă. În loc să aibă curajul unor simplificări, atât de necesare, acesta pare să îşi arate creativitatea în acelaşi domeniu al perpetuării ineficienţei. O lume browniană şi-a găsit centrul de manifestare în România, mai mult decât în ţările din jur. Alianţa USL stă în umbra jocurilor propagandistice ale lui Traian Băsescu, şi mai nou, a lui Adrian Năstase.

Două personaje inerţiale pentru o ieşire din impasul de peste o jumătate de secol în care se află ţara. Al doilea personaj urcă în sondaje după emoţiile prim-ministrului faţă de relativa dramă care se vrea un purgatoriu. Desigur, locul lui Adrian Năstase este în libertate. Evaluarea averii sale, care se spune că ar fi fabuloasă, trebuie dusă la capăt. Numai atunci, reabilitarea sa poate fi pusă în discuţie. Agenda publică a actualului prim-ministru cred că îi interzice, dacă are dram de bun-simţ, să facă referiri partizane la Adrian Năstase. Şi Traian Băsescu ar trebui să evite trimiterile la fostul prim-ministru. Transformarea acestuia în erou public de către USL pune justiţia într-o situaţie dincolo de orice limită, situaţie cu grave consecinţe.

Proiectele mult aşteptate par să nu existe, politicianismul şi-a făcut deja loc în actul de guvernare. Actuala majoritate parlamentară este constituită din personaje care şi-au dat măsura în faţa istoriei. Au falimentat totul, au susţinut, direct sau indirect, degradarea socială maximă. Reforma este pentru aceşti politicieni similară interesului personal realizat cu mijloacele totalitarismului. Sunt semne alarmante că nu se va întâmpla nimic important în plan imediat. În acest ritm, cu o asemenea viziune, demiterea acestui guvern devine o necesitate.

Invocarea trecutului PSD-ist drept glorie şi reper al României este curată impertinenţă. O zguduire a clasei politice se va întâmpla când legea, proiectele publice vor lua locul excesului de vorbe. Fără un radicalism moral în direcţia interesului majorităţii societăţii nu se poate da o deschidere. Spargerea barierelor între politician şi cetăţean, prin anularea tuturor imunităţilor, este una dintre căile încă fără susţinere. Aici se află, fără dubiu, însuşi blocajul Justiţiei, abuzul de putere în chiar interiorul clasei politice.

Tot mai mult ţara se tribalizează. Regionalizarea fără o reformă a clasei politice poate duce la o subminare totală a democraţiei. Clasa politică poate fi deasupra Justiţiei numai prin susţinerea unei legislaţii conforme democraţiei, a respectării acesteia. Triumful interesului general nu mai poate fi considerat un idealism, este însăşi urgenţa. Avem o legislaţie făcută după urechea surdă a legiuitorului corupt, fără dezbateri publice adevărate, obligatorii. Normal ca aceasta să fie contradictorie, lipsită de eficienţă şi de elementele care susţin legalitatea, constituţionalitatea.

Avem legi pentru interesul parlamentarilor nu pentru societate. Din stupiditatea în care s-a baricadat, omul politic poate fi izgonit numai printr-o acţiune civică focalizată. Deocamdată, se anunţă o regionalizare în interesul baronilor locali. Într-atât de bine este constituit acest sistem de administrare mafiotă încât spargerea lui pare de domeniul imposibilului. Sunt localităţi, instituţii publice, programe de dezvoltare în România care aparţin unor persoane sau clanuri, şocant, prin susţinere colectivă.

Profesioniştii de succes formaţi şi afirmaţi în dictatura comunistă simt o îndreptăţire avantajoasă de-a merge împotriva societăţii. Aceasta a fost calea timpului respectiv, se pare unica. Undeva profesionalismul lor are o fisură fatală, diabolică, vizibilă. Deconspirarea acestui tip s-ar putea numi denazificare. Aceşti profesionişti au făcut şi mai fac răul major în societate, ei sunt încă peste tot. Au o disponibilitate totală pentru exercitarea puterii, sau pentru a fi subalterni, executanţi fără scrupul. Parte a unui sistem social asasin, aceste fosile cu tot felul de clone ţin încă România sub călcâiul lor.

Românii muncesc exclusiv, într-un stres inimaginabil, doar pentru întreţinerea parcului de limuzine al Parlamentului şi bugetele puse la dispoziţie monştrilor unui sistem inversat, pe care îi regăsim tot mai mult unde nici nu te aştepţi.

Ioan Vieru

 

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.










TE-AR MAI PUTEA INTERESA