Un monument-simbol pentru istoria României, Sala Unirii din Alba Iulia, care a găzduit la 1 Decembrie 1918 ședința Marii Adunări Naționale ce a hotărât Unirea Transilvaniei cu România, necesită o amplă restaurare, autoritățile județene sperând ca lucrările să fie finalizate până la următoarea Zi Națională a României, în 2016.

Clădirea în care, în urmă cu 97 de ani, 1.228 de delegați au decis Unirea Transilvaniei cu România și care a găzduit banchetele oficiale date cu ocazia Încoronării, la 15 octombrie 1922, Serbărilor Unirii din 20 mai 1929 și a dezvelirii Obeliscului lui Horea, Cloșca și Crișan, la 14 octombrie 1937, are nevoie de refacerea șarpantei și a învelitorii, de lucrări de eliminare a infiltrațiilor, de înlocuirea tâmplăriei și de refacerea interiorului.

De asemenea, se are în vedere și reconstituirea picturii originale realizate de pictorul francez Pierre Bellet. ‘Pictura de acum este din 1992. Noi am descoperit în urmă cu patru-cinci ani pictura originală, a francezului Pierre Bellet, o pictură deosebită, care în prezent este în restaurare la Sibiu. Pictura e pe pânză aplicată pe suport de lemn. Vom pune din nou pictura originală, cea a lui Bellet’, a declarat, pentru AGERPRES, directorul general al Muzeului Național al Unirii, Gabriel Rustoiu.

În opinia acestuia, toată clădirea are nevoie de reparații.

‘Avem infiltrații la subsol. Trebuie izolată, trebuie refăcute tencuielile, tâmplăria. Necesită refuncționalizarea unor anumite compartimentări din aripa de sud și repararea șarpantei. Cam toată clădirea necesită reparații. Clădirea e veche și, ca orice clădire veche, necesită un proces de restaurare măcar periodic. Dorim, pe lângă restaurarea propriu-zisă a clădirii, să o și refuncționalizăm, în sensul că expoziția din aripile laterale, de etnografie, se va muta de acolo și vom face o expoziție care să reflecte într-un fel lupta românilor din Transilvania pentru unitate națională, care să fie un memorial al unității naționale. Dorim să facem un fel de memorial al unității naționale și, dacă nu la Sala Unirii, nu văd unde altundeva’, a afirmat Gabriel Rustoiu.
În prezent, proiectarea, realizată de către o firmă din Cluj, este aproape finalizată, urmând ca, în viitorul apropiat, să aibă loc o licitație pentru execuția lucrărilor.

‘Noi estimăm ca valoarea întregii investiții să se ridice undeva la până într-un milion și jumătate de euro, probabil 1.200.000 — 1.300.000 de euro’, a afirmat directorul general al MNUAI.

Banii ar urma să provină de la bugetul Consiliului Județean Alba, a precizat Gabriel Rustoiu.

‘Dacă toate lucrurile decurg normal, nu vor fi contestații la licitații, noi sperăm ca la 1 Decembrie 2016 să reinaugurăm Sala Unirii’, a declarat directorul general al MNUAI.

Doar anul trecut, Sala Unirii, în care accesul este gratuit din 2012, a fost vizitată de peste 80.000 de vizitatori.

Imobilul a fost ridicat între 1898 și 1900, pe locul în care a funcționat o ospătărie, pentru a servi ca și cazinou pentru militarii din armata austro-ungară staționați în garnizoana cetății din Alba Iulia. Clădirea era cunoscută ca și Cazina Militară, fiind locul în care se țineau serbări și baluri. A fost aleasă ca și loc în care să se întrunească, în 1 Decembrie 1918, cei 1.228 delegați fiindcă era cea mai mare clădire din Alba Iulia care putea găzdui un asemenea număr de oameni.
După Marea Unire, înainte de Încoronarea ca suverani ai României Mari a Regilor Ferdinand și Maria, clădirea a fost modificată.

Astfel, între 1921-1922 a fost modificat interiorul, prin construirea unui vestibul și a unor nișe la extremitățile de sud și de nord. Sala a fost prevăzută cu o boltă semicirculară, susținută de pilaștri și a fost ornată cu coloane, console și benzi decorative de inspirație vegetală. Cele două arcade și lunetele nișelor au fost decorate cu picturi pe pânză reprezentând voievozi români și personalități din viața culturală românească, realizate de francezul Pierre Bellet. Pe peretele vestic au fost amplasate plăci de marmură având inscripționate textul Proclamației regelui Ferdinand către Țară la intrarea României în război, textul Moțiunii Unirii și textul Legii pentru Unirea Transilvaniei cu România.

Tot atunci a fost modificată și intrarea în clădire, sub forma unui arc de triumf. Pe frontispiciul ei este o inscripție în limba latină, redactată de către Nicolae Iorga, prin care se consemnează importanța locației și a actului din 1918.

După 1948, Sala Unirii a intrat într-o perioadă de uitare, acordându-i-se din nou importanță după instaurarea regimului Ceaușescu și a politicii naționaliste dusă de acesta. Cu ocazia Semicentenarului Unirii, în 1968, clădirea este din nou modificată. Pictura pe pânză este înlocuită cu o pictură murală, direct pe zid, printre cei trei autori fiind și Horea Piliuță.
Cele mai recente intervenții au avut loc după 1989, când a fost înlocuită pictura și, deasupra șemineelor, a fost așezată stema actuală a României, iar pe peretele vestic al Sălii au fost fixate patru plăci de marmură în care erau consemnate actele Unirii, respectiv textele Rezoluției Unirii și a Legii pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu România, votată la 29 decembrie 1919 de către Parlamentul țării.

Tot atunci a fost montată pardoseala de marmură albă, respectiv marmură roșie pe pereți. De asemenea, în sala interioară au fost amplasate busturile Regilor Ferdinand și Maria, creație a sculptorului Vlad Ciobanu.

Sala Unirii adăpostește o expoziție permanentă consacrată momentului 1918, piesele expuse fiind de o valoare deosebită.

Instituția deține importanta colecție de Documente ale Unirii, aproape 6.000 de acte originale, clasate în categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Național al României, care au fost donate în 1929, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Marea Unire, de Asociația ASTRA. Între ele se găsesc și celebrele credenționale, cu numele celor 1.228 de delegați de pe tot cuprinsul Transilvaniei prezenți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. „Documentele Unirii” reprezintă cea mai mare și mai valoroasă colecție de documente ale Unirii Transilvaniei cu România, de la 1 Decembrie 1918.

Cei care vizitează Sala Unirii în aceste zile vor putea admira aici și aparatul cu burduf cu care au fost realizate singurele fotografii care au imortalizat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, niciuna însă realizată în această incintă. Neavând ‘credențional’ (mandat — n.r.), Samoilă Mârza nu ar fi fost lăsat să intre în Casină, susțin unii istorici. Pe de altă parte, e posibil ca însuși Samoilă Mârza să nu fi intenționat să intre în clădire, neștiind că este singurul fotograf prezent la acest mare eveniment din istoria românilor.

În 1967, Samoilă Mârza a vândut aparatul cu burduf și accesoriile sale muzeului din Alba Iulia, cu banii obținuți intenționând să-și cumpere unul modern, pentru a putea realiza fotografii în 1968, la Semicentenarul Unirii. El a murit însă în 1967.

Unii specialiști susțin că cele cinci clișee de sticlă ar fi fost, de asemenea, vândute muzeului. Însă, potrivit unui articol semnat de o cercetătoare din Basarabia, care se bazează pe copia unui document din 1945, act semnat de directorul muzeului, Ion Berciu, clișeele ar fi fost oferite de Samoilă Mârza „în mod gratuit, fără a avea niciun fel de beneficiu de pe urma muncii și inspirației sale”.

Conform actului datat 16 ianuarie 1945, președintele Despărțământului ‘Astra’ din Alba Iulia, Eugen Hulea, și directorul Muzeului Unirii, Ion Berciu, certificau și că Samoilă Mârza „este singurul fotograf care a fost prezent la Adunarea Națională din Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, și că susnumitul a imortalizat în 5 fotografii unice imaginile istorice de la Marea Adunare care a hotărât unirea Ardealului cu România”.

Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru „unitatea națională a tuturor românilor”.

Pe lângă cei 1.228 de delegați, la Alba Iulia au venit, după cum menționează contemporanii, peste 100.000 de români din toate colțurile Transilvaniei, „cât cuprindea ochiul, numai om și om în continuă mișcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună”.

În 1990, la 27 iulie, Parlamentul României hotărăște ca ziua de 1 Decembrie să devină Ziua Națională a României. Primul 1 Decembrie ca zi națională a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990.

Agerpres