AcasăOPINIIEXERCIȚII DE LUCIDITATE – Guvernul meu și România mea nu sunt ale...

EXERCIȚII DE LUCIDITATE – Guvernul meu și România mea nu sunt ale celor care au ieșit în stradă

spot_img

DISTRIBUIȚI

Guvernul Cioloș și-a intrat în pâine. Așa zișii tehnocrați au ocupat ministerele, s-au apucat să modifice bugetul lăsat moștenire de cei alungați, au anunțat că legea salarizării unitare nu-i pe placul lor așa că o amână cu un an, și să pregătesc să-l mazilească pe Raed Arafat. Ce n-a reușit Băsescu în ianuarie 2012, sunt gata să facă cei din Guvernul meu. Atunci lumea a ieșit în stradă să-și apere simbolul, acum tace, se miră și pare dispusă să accepte sacrificiul. Probabil că execuția e  altfel atunci când călăul e un tehnocrat și nu un politician de teapa fostului marinar.

După ce vor prinde un pic de cheag, tehnocrații vor începe să-i sature pe noii liberali pe stil vechi, pentru că foamea le dă târcoale. Vor începe cu prefecții și oamenii din instituțiile deconcentrate. Actualii vor fi schimbați cu foștii. Sunt convins că asta a fost dorința străzii, ca atare Johannis și Guvernul meu vor face tot posibilul să o îndeplinească.

Nu-i mare lucru. Johannis a reușit în urmă cu an cea mai grozavă scamatorie electorală din istoria României (similară doar cu alegerile din martie 1946), reușind să recupereze cele 20 de procente care îl despărțeau de adversar după primul tur al prezidențialelor. Nicăieri în lumea democrată nu s-a mai întâlnit o asemenea situație, dar probabil că alții nu l-au avut pe generalul Coldea la butoanele SC SRI SRL.

La circa trei săptămâni de la căderea Guvernului Ponta numai naivii mai pot crede că demonstrațiile de protest din stradă nu au fost operațiuni orchestrate. Ca și în decembrie 89, când revolta împotriva dictatorului comunist și entuziasmul manifestat de o țară întreagă au fost preluate și coordonate de către cei care au organizat revolta, și acum infiltrații au reușit să-și subordoneze strada transmițându-i să strige împotriva partidelor, să ceară desființarea parlamentului, demisia guvernului și multe altele.

La fel ca în 89, evenimentele de la începutul lunii noiembrie nu vor fi niciodată elucidate complet. După 26 de ani nu știm cine au fost teroriștii, cine a tras în popor, ce rol a avut armata, securitatea, Iliescu, Brucan, Roman, minerii. După același interval de timp nu vom ști cum a câștigat Johannis alegerile, cine i-a scos pe românii din diaspora la vot și pe străzi, cum a recuperat alesul diferența din primul tur, cum s-a produs tragedia de la Colectiv (a fost un accident, un atentat sau o diversiune), cine a preluat comanda străzii după primele două zile de proteste, de ce partidele n-au propus un premier după demisia lui Ponta, cum de se știa la Bruxelles numele premierului cu câteva luni înainte.

Mulți au încercat să deslușească misterele Revoluției Române, dar, după ce investigatorii și-au prezentat rezultatele cercetărilor, ne-am îndepărtat și mai mult de adevăr, am intrat mai adânc în ceață. La fel se va întâmpla și de data asta. Dovezile care pot face lumină vor fi puse sub obroc în birourile și seifurile inaccesibile ale serviciilor secrete românești și, aproape sigur, ale celor străine. Pe măsură ce timpul va curge, oamenii vor pricepe că demonstrațiile au fost organizate și conduse ca la carte, după un plan bine pus la punct, scopul acestora fiind instalarea guvernului prezidențial a lui Klaus Werner Johannis. Dar mereu va rămâne o undă de îndoială asupra veridicității acestui scenariu, pentru că el nu va putea fi probat cu dovezile de care pomeneam.

Va fi imposibil de demonstrat cum indivizi adunați de două decenii și ceva sub pulpana unor ONG-uri, cu stăpâni și finanțatori prin zona politicienilor și partidelor, au ieșit în stradă, s-au amestecat printre cei cu adevărat revoltați de tragedia de la Colectiv (Ce nume predestinat! Sau, ales?), reușind să-i împingă spre țelurile și interesele lor. Și le-a ieșit totul. N-au reușit, deocamdată, să înființeze partidul curat, emanat de stradă, chiar din Piața Universității, acel kilometru zero al democrației românești. N-au reușit pentru că n-au luat în calcul lașitatea și supușenia liderilor politici, care s-au predat fără luptă în mâinile lui Johannis. Nu exista scenariu pentru acest episod neprevăzut inițial. Nu-i nimic, va fi croit altul, pentru orice eventualitate.

Așadar, s-a ajuns la guvernul meu cu ajutorul serviciilor secrete, a găștilor de onegiști, cu sprijinul interesat al derbedeilor și trădătorilor din principalele partide politice. Construcția democratică, ce presupune guvern rezultat în urma negocierilor purtate între partidele parlamentare, a fost înlocuită cu un surogat cu iz tehnocratic, caracteristic țărilor bananiere.

Cei care au pus la cale acțiunea de deturnare a mișcării românilor ieșiți în stradă, animați de sentimente de durere, revoltă și solidaritate cu victimele nefericitului accident, au de ce să fie satisfăcuți. Dar cacealmaua jucată nu le poate asigura siguranța și liniștea. Mai devreme sau mai târziu, morții și răniții de la Colectiv se vor răzbuna.

Chiar dacă nu o vor putea proba, tragedia va fi percepută de cetățeni pe măsură ce vor vedea că guvernul meu și România mea sunt doar simple făcături, ca atare nu le aparțin lor, ci celor care îi folosesc și-i joacă pe degete în funcție de interese. Abia atunci Martorii lui Johannis vor înțelege că scenariile se schimbă și, aproape întotdeauna, vânătorul de azi devine vânatul de mâine.

Grigore Ciascai

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.





TE-AR MAI PUTEA INTERESA