”Şi intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. Zicându-le: Scris este: „Şi va fi casa Mea casă de rugăciune”; dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi era în fiecare zi în templu şi învăţa. Dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă. Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.” (Luca 19, 45-48)
Sfântul Luca nu ne vorbeşte despre un simplu învăţător, ci despre unul care avea autoritate, dar şi popularitate. Autoritatea Domnului Iisus Hristos era de origine divină – El este Fiul lui Dumnezeu. Popularitatea Sa provenea din faptul că învăţa mulţimile, făcea minuni, izgonea demonii.
Mântuitorul a alungat din templu pe schimbătorii de bani. Pentru acest lucru mulţi dintre fruntaşii iudeilor nu L-au înţeles. Pentru conştiinţele lor, Hristos Domnul devenise o persoană prea incomodă. Cei de atunci au găsit şi soluţia – s-au străduit să-L îndepărteze şi să-L condamne pe Domnul Iisus Hristos. Astfel au crezut că vor avea linişte.
Dacă ne cercetăm conştiinţele, mulţi dintre noi ne asemănăm celor de atunci. Inimile noastre nu mai sunt temple unde să sălăşluiască Dumnezeu, ci au devenit asemenea unei peşteri pentru păcate. Unde nu este Dumnezeu, apar norii furtunilor, se adună tristeţea şi lacrimile. Unde este Dumnezeu, izvorăşte bucuria binecuvântării Sale! (Pr. D. Păduraru)
