”Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare; ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Şi le zicea: În orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi până ce veţi ieşi de acolo. Şi dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau”. (Marcu 6, 7-13)
Pericopa evanghelică de astăzi ne vorbeşte despre „trimiterea la propovăduire a celor 12 Apostoli”. După alegerea ucenicilor, Domnul Iisus Hristos le-a poruncit să meargă prin cetăţile din Iudeea pentru a propovădui învăţătura Sa.
Misiunea lor era aceea de a predica ceea ce auziseră şi văzuseră la Domnul Hristos. Cei care nu ascultau cuvintele lor şi ignorau mesajul Apostolilor vor avea o soartă identică cu cea a locuitorilor cetăţilor Sodoma şi Gomora. Ca urmare a predicii Sfinţilor Apostoli, cei care doreau să-L urmeze pe Mântuitorul trebuiau să se lepede de păcate, să-şi schimbe viaţa şi să se împace cu Dumnezeu. Acei simpli pescari dintr-odată s-au văzut îndemnaţi de Domnul Hristos să facă o altfel de pescuire.
În numele lui Hristos Cel Înviat, ucenicii au propovăduit, au mers în toate colţurile lumii, au pătimit şi au primit moarte martirică. În numele lui Iisus Hristos, noi ne ridicăm mâinile în rugăciune şi de la El aşteptăm mântuirea sufletelor noastre. (Pr. Dumitru Păduraru)
