”Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.” (Ioan 5, 24-30)
În Postul Mare, în zilele de sâmbătă, se citeşte la Sfânta Liturghie această pericopă evanghelică. Acest text se citeşte şi la slujba înmormântării. Este textul în care Domnul Iisus Hristos vorbeşte despre moarte, judecata viitoare, despre înviere şi viaţa veşnică.
Ne aminteşte Domnul Hristos de despărţirea de această viaţă şi ne atrage atenţia că viaţa viitoare se pregăteşte încă din această viaţă. Pregătirea pentru înveşnicirea sufletelor este în strânsă legătură cu împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, dar şi de dobândirea unei credinţe lucrătoare.
La judecata lui Dumnezeu, cei care au săvârşit fapte bune vor primi bucuria învierii şi a vieţii veşnice în Împărăţia Sa, iar cei care nu au lucrat cele bune vor merge la osânda veşnică. Mântuitorul ne aşteaptă pentru a ne oferi din bucuria învierii.
Să ne străduim să lucrăm la mântuirea sufletelor începând de acum. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Se tem de moarte doar cei care nu cred în Înviere“! (Pr. Dumitru Păduraru)
