Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. (Matei 17, 14-21)

În multe rânduri am fost puşi în situaţia de a răspunde la următoarea întrebare: De ce trebuie să postim?

Răspunsul trebuie să-l căutăm în cuvintele Domnului Iisus Hristos. De la el ştim că demonii nu ies decât cu post şi rugăciune. În post ne regăsim energiile spirituale de care avem nevoie să putem lupta cu scăderile şi păcatele vieţii.

Un creştin primeşte în dar această putere de la Dumnezeu. Ca orice dar, trebuie să ne facem vrednici pentru a-l putea primi. Faptele bune pe care le săvârşim ne aduc un spor duhovnicesc, un dar divin. Aceste daruri le primim doar când participăm la Sfânta Liturghie, când ne rugăm, ne spovedim şi ne împărtăşim.

Ne putem înălţa prin fapte bune sau ne putem împotmoli în lucruri lipsite de consistenţă duhovnicească. Postul este darul pe care Domnul Hristos îl oferă celor care doresc mântuirea.

(Pr. Dumitru Păduraru)