Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Îşi va ridica singur viaţa? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni. Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre. Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume. Şi ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc. Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. Spunând El acestea, mulţi au crezut în El. (Ioan 8, 21-30)
În ultimul verset al Evangheliei de astăzi se face precizarea că „mulți au crezut în El”, în Domnul Iisus Hristos. Motivul pentru care Mântuitorul a venit în lume a fost acela de a împărtăşi cuvintele Sale divine fiecărui suflet doritor de mântuire.
Cele rostite de El aveau o putere aparte, încălzeau inimile, ofereau răspunsuri la multe întrebări. Mulți au fost convinși de divinitatea Sa pentru faptul că au fost martori la minunile săvârşite de El.
Astăzi, Mântuitorul a avut cuvinte de mustrare la adresa celor superficiali şi autosuficienţi. Erau şi lucruri „cu anevoie de înţeles”, însă căldura şi forţa cuvintelor Sale nu lăsau loc nedumeririlor. Domnul Hristos a mărturisit că toate cele afirmate sunt primite de la Dumnezeu Tatăl.
Din acest motiv noi susţinem şi credem cu tărie că învăţăturile creştine nu sunt invenţii ale minţii umane, ci picături ale milostivirii lui Dumnezeu dăruite celor însetaţi de înveşnicire. Cuvintele Mântuitorului binecuvântează fiecare clipă a vieţii noastre. (Pr. Dumitru Păduraru)
