Şi ieşind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învăţătorule, priveşte ce fel de pietre şi ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească. Şi şezând pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan şi cu Andrei: Spune-ne nouă când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu vă înşele cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi. Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor. (Marcu 13, 1-8)

După ce Domnul Iisus Hristos a ieşit din templu, unul dintre ucenici I-a arătat cât de maiestuos era locaşul de rugăciune al iudeilor.

Templul din Ierusalim a fost concretizarea dorinţei de veacuri a evreilor. În templu sălăşluia slava lui Dumnezeu şi aici aveau loc cele mai importante evenimente religioase. După ce regele Solomon l-a construit, iudeii au gândit că templul va fi veşnic.

Spusele Domnului Hristos au produs multă dezamăgire celor de atunci: „Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească”, a fost profeţia Mântuitorului, care s-a şi împlinit în anul 70, când templul a fost distrus de către romani.

Prin jertfa Sa de pe Golgota şi Învierea Sa, Domnul Hristos a zidit un alt templu – un alt locaş în care Dumnezeu sălăşluieşte veşnic. Noi suntem, după spusa Sfântului Apostol Pavel, „temple ale Sfântului Duh”. Eu cum am contribuit la zidirea acestui templu?

Sfântul Isaac Sirul ne spune aşa: „În sufletul tău stă ascunsă scara ce duce spre Împărăţia lui Dumnezeu”. (Pr. Dumitru Păduraru)