”Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat. Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric. Aşadar, dacă tot trupul tău e luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca şi când te luminează făclia cu strălucirea ei. Şi pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; şi, intrând, a şezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Şi Domnul a zis către el: Acum, voi fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie. Nebunilor! Oare, cel ce a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru? Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate”. (Luca 11, 34-41)

Domnul Iisus Hristos ne spune: „Ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric”. Din punct de vedere duhovnicesc, noi ştim că lumina şi luminarea noastră vin de la Domnul Hristos. Creştinul care se ţine departe de păcate va avea în ochi o lumină deosebită.

Să luăm aminte la ochii unui copil. Sunt expresivi şi frumoşi pentru că şi trupul, şi sufletul pruncului sunt curate. Comparaţia dintre puritatea ochilor şi curăţia trupului are un tâlc. Un fariseu L-a rugat pe Mântuitorul să prânzească în casa sa. Mare a fost mirarea acestuia când a văzut că Domnul Hristos nu şi-a spălat mâinile.

Neavând păcat, Domnul Hristos era chiar Lumina care luminează şi curăţă orice întinăciune. El a avut cuvinte de mustrare la adresa fariseilor şi mai ales asupra excesivei preocupări de a se îngriji doar de lucrurile exterioare. Să ne privim în oglindă şi să ne întrebăm: ochii noştri reflectă curăţia trupului şi a sufletului? Binele ne luminează chipul, răul ne schimonoseşte! (Pr. D. Păduraru)