Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan. Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi îndată I-au vorbit despre ea. Şi apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea. Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii. Şi toată cetatea era adunată la uşă. Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos. Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo. (Marcu 1, 29-35)

***

Activitatea Domnului Iisus Hristos a fost una fără odihnă şi dedicată tuturor. Ştia sufletul fiecăruia şi mai ales viaţa şi tainele sufletului fiecăruia. Cunoştea care sunt limitele sau sensibilităţile fiecăruia.

Putem spune că şi în această zi Domnul Hristos continuă opera de restaurare a omului. El a vindecat pe soacra lui Petru, a tămăduit pe cei bolnavi şi a vindecat pe cei demonizaţi. După ce a readus liniştea şi sănătatea trupească şi sufletească multor oameni, Mântuitorul S-a retras pentru a Se ruga.

S-a retras din mijlocul celor care-L priveau cu admiraţie şi-I vedeau puterea divină, S-a smerit, pentru a Se îmbrăca în haina rugăciunii. Aceasta este lecţia pe care El ne-o oferă. Atunci când rugăciunea lipseşte, vin asupra noastră nenumărate neputinţe şi ispitiri.

Domnul Hristos Se roagă pentru noi aşa cum se roagă părinţii pentru copii. Dincolo de cuvintele rugăciunii, să vedem ochii blânzi şi plini de înţelegere ai Mântuitorului. El ştie când şi cum să ne mângâie. (Pr. Dumitru Păduraru)