”Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.” (Ioan 15, 17-27/16, 1-2)
În „cuvântarea de despărţire a Domnului Iisus Hristos“ descoperim grija pe care Bunul Păstor o arată pentru urmaşii Săi. Domnul Hristos este viţa cea adevărată, iar urmaşii Săi se aseamănă cu o mlădiţă de viţă-de-vie.
Există un raport de filiaţie între Fiul lui Dumnezeu şi cei care Îi împlinesc poruncile Sale şi rămân în dragostea Sa. Domnul Hristos îi numeşte pe ucenicii Săi prieteni, adică ei sunt într-o relaţie de comuniune desăvârşită şi au aceleaşi idealuri.
Prietenia la care face referire Hristos nu este o simplă relaţie de conjunctură, ci implică dragoste, respect şi jertfelnicie în numele lui Dumnezeu. Spre deosebire de preceptele Legii vechi, Domnul Hristos ne spune: „Să vă iubiţi unul pe altul“.
Acesta este testamentul-poruncă al Fiului lui Dumnezeu. Cei botezaţi în numele Sfintei Treimi sunt în acelaşi timp fii şi prieteni ai lui Hristos, dar şi fraţi şi prieteni cu fiecare semen. Dacă vrem prieteni, trebuie să-i acceptăm şi cu cele bune, dar şi cu cele mai puţin bune. (Pr. Dumitru Păduraru)
