”Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis”. (Ioan 5, 24-30)

Cuvintele Evangheliei de astăzi au fost rânduite de către Biserica noastră a se citi în rânduiala slujbei înmormântării. În momentul despărţirii de această viaţă ne sunt arătate cele două căi ce duc spre viaţa veşnică – una duce spre luminoasa înviere în Împărăţia lui Dumnezeu, iar cealaltă duce spre locul de osândă veşnică.

Cuvintele Domnului Iisus Hristos trebuie să le tratăm cu maximă seriozitate şi atenţie. Ne privesc personal şi nu lasă loc de comentarii. Cel ce ascultă şi împlineşte poruncile Domnului Hristos se va bucura de veşnicia divină.

Să nu avem impresia că Raiul este un loc închis şi inaccesibil. Dimpotrivă, Mântuitorul ne-a arătat că fiecare dintre noi este aşteptat acolo. Dumnezeu în bunătatea Sa ne aşteaptă, ne sprijină, ne binecuvântează. Să facem noi cele ce stau în puterea noastră, iar Domnul Hristos le va desăvârşi pe cele încă neîmplinite.

În faţa morţii, toţi suntem egali, însă în lumina Învierii sufletele sunt despărţite de umbrele păcatelor. (Pr. D. Păduraru)