Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum. Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime? Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini peştişori. Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ, A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei. După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala. (Matei 15, 32-39)
Domnul Iisus Hristos a fost sensibil la limitele firii umane când a înmulţit cele șapte pâini şi câţiva peşti pentru a oferi hrană mai multor mii de oameni. A privit cu milă părintească spre cei din juru-I şi a ştiut cum să-i mângâie. Cei care L-au urmat au avut fericita ocazie de a primi daruri din partea Fiului lui Dumnezeu.
În fapt, noi nu vorbim neapărat despre pâine şi peşti, ci despre ceea ce Dumnezeu ne oferă în dar. Orice dar pe care-l primim din partea Lui este un prilej de binecuvântare. Sfintele Taine ne sunt oferite de Dumnezeu; nu se iau cu de la sine putere.
Şi pâinile înmulţite au fost oferite mulţimilor prin mâinile Sfinţilor Apostoli. La fel, darurile care sunt aduse la Altar ajung în faţa lui Dumnezeu prin mâinile preoţilor, iar apoi după sfinţirea lor, tot de la Hristos Domnul, prin mâinile sfinţilor slujitori, ajung la credincioşi.
Sfântul Grigorie de Nazianz ne spune: „Dumnezeu ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi”. (Pr. Dumitru Păduraru)