Ne învaţă Domnul Iisus Hristos că Împărăţia lui Dumnezeu se va da doar celor care vor avea roade bune. Într-o oarecare măsură şi noi suntem asemeni unui pom fructifer de la care stăpânul livezii aşteaptă roade.
Noi nu ne bucurăm când fiii sau fiicele noastre lucrează cele bune şi sunt ascultători? Cu atât mai mult Dumnezeu se bucură de faptele cele bune pe care noi le săvârşim. Vor fi şi unii care se vor întreba de ce este atât de important să ne raportăm mereu la ceea ce vrea Dumnezeu. Oare eu nu sunt liber să fac orice doresc?
Însă trebuie să avem în vedere următorul lucru – viaţa trebuie privită cu multă maturitate şi responsabilitate. Noi avem tendinţa de a judeca sau de a mustra pe cineva care ne greşeşte, dar oare cum ar trebui să procedeze Dumnezeu cu noi? Dacă vorbim despre roade, oare nu ne dorim noi doar roadele cele bune?
Roadele cele bune ale creştinului sunt prilej de bucurie pentru Domnul Hristos. Un bun creştin este rodul cel mai de preţ al lui Dumnezeu. (Pr. Dumitru Păduraru)