”Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale”. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două”. (Matei 5, 33-41)

Domnul Iisus Hristos ne-a învăţat care sunt principiile de viaţă creştină pe care un urmaş al Său trebuie să le respecte şi să le împlinească în această viaţă. Observăm că unii vorbesc despre Domnul Hristos, despre Maica Domnului sau despre sfinţi ca despre ceva banal. Numele lui Dumnezeu este luat în derâdere sau se fac remarci batjocoritoare la adresa Sa.
Atunci când iei numele lui Dumnezeu în deşert, de fapt cobori mai jos decât demonii. Ei ştiu puterea lui Dumnezeu şi nu ar îndrăzni să facă haz pe seama Creatorului. Demonii nu înjură, aşa cum fac unii dintre semenii noştri.
Dumnezeu este izvorul sfinţeniei, viaţa Mântuitorului a fost una sfântă, Biserica Sa este sfântă. Cu sfinţenia nu ne putem juca, nu o putem trata la capitolul „diverse”. Sfinţenia este un dar de la Dumnezeu şi fiecare dintre noi este chemat să tindă spre a dobândi acest dar.
„Omul păcătos se ascunde de Dumnezeu, un om sfânt se ascunde în Dumnezeu” – ne spune Fericitul Augustin. (Pr. Dumitru Păduraru)