EVANGHELIA ZILEI – Cu Dumnezeu nu se face negoț

0
108

EVANGHELIA ZILEI Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau. Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile”? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate. Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. (Marcu 11, 11-23)

Blestemarea smochinului neroditor şi alungarea negustorilor din templu au avut loc după intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus Hristos.

După ce a intrat în chip smerit în „oraşul păcii“, El a dorit să pregătească pe ucenicii Săi, dar şi mulţimile, pentru jertfa Sa mântuitoare. Ucenicilor le-a arătat că, deşi acel smochin avea o coroană frumoasă, nu avea roade. Roadele cele bune sunt cele care dau dimensiune şi consistenţă vieţii unui creştin adevărat.

Apoi, Domnul Hristos a pregătit templul. I-a alungat pe cei care doar în aparenţă slujeau lui Dumnezeu. Vânzătorii de animale şi schimbătorii de bani se foloseau de numele lui Dumnezeu şi de sfinţenia templului nu pentru a se mântui, ci pentru interesele lor mercantile, speculând evlavia celor care veneau la templu. Domnul Hristos a fost foarte tranşant: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema!”.

Cu Dumnezeu nu se face negoţ. El oferă ca un părinte iubitor şi generos, însă ne cere să fim responsabili pentru cele pe care le primim. (Pr. Dumitru Păduraru)

Te-ar mai putea interesa

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.