Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.
Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. (Matei 24, 13-28)
Domnul Iisus Hristos a amintit despre un eveniment istoric care a avut loc în timpul regelui seleucid Antioh al IV-a Epifanul. În anul 167 î.Hr. a profanat templul din Ierusalim, aşezând pe locul altarului o statuie a lui Zeus din Olimp .
După câţiva ani această situaţie a fost îndreptată, iar jertfele la templu au fost reluate. Aşa va fi şi la cea de a doua venire a Domnului Hristos.
Lumea va ajunge la o stare de păcătoşenie nemaiauzită. Au apărut multe păreri despre cum va fi sfârşitul acestei lumi, şi mai ales ce se va întâmpla atunci. Noi nu putem crede altceva decât ceea ce ne-a spus Mântuitorul.
Important este cum ne va găsi sfârşitul, credincioşi sau necredincioşi. Uneori ne întrebăm, văzând atâta răutate în noi şi în jurul nostru, cum de Dumnezeu mai ţine această lume. Însă El în dragostea şi milostivirea Sa ne aşteaptă.
Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Dumnezeu e întotdeauna cu tine, iar tu trăieşti ca şi cum El ar fi departe de tine”. (Pr. Dumitru Păduraru)
