Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. (Ioan 9, 39-41 şi 10, 1-9)
Cuvintele Evangheliei de astăzi sunt o concluzie a dialogului pe care Domnul Iisus Hristos l-a avut cu unii dintre farisei. Discuţia a avut loc după ce Mântuitorul a vindecat un orb din naştere.
Cel vindecat a fost interogat de mai – marii iudeilor despre vindecare cu scopul ascuns că vor găsi ceva acuzator la adresa Mântuitorului.
Celor cu inima împietrită Domnul Hristos le-a spus: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi”. Au fost martori la o minune. Domnul Hristos a vorbit despre o altfel de vedere, dar şi despre o altfel de orbire.
Cu alt prilej Mântuitorul a spus: „Cei ce au urechi de auzit, să audă”! Înţelegem că păcatele sunt cele care ne întunecă vederea şi ne astupă urechile. Suntem asaltaţi de tot felul de lucruri degradante atât pentru trup, dar şi pentru suflet.
Din acest motiv Domnul Hristos S-a întrupat, pentru ca ochiul omului să poată păstra pe retină icoana lui Dumnezeu. (Pr. Dumitru Păduraru)
