”Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor. Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani. Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm”. (Luca 21, 37-38/ 22, 1-8)

Domnul Iisus Hristos era înconjurat de mulţi oameni dornici să-I asculte cuvintele sau să se atingă de El pentru a se vindeca. Mulţi veneau animaţi de dorinţa sinceră de a se îmbunătăţi sufleteşte. Însă erau şi din cei care se simţeau deranjaţi de mustrările Lui sau intuiau că sunt ţinta unor acuze îndreptăţite.
Aceştia erau cărturarii şi arhiereii iudei. Ei erau preocupaţi nu de cuvintele Sale, ci cum să facă pentru a-L prinde şi condamna. Ne spune Evanghelia că cei amintiţi se temeau de popor. Deci nu de Dumnezeu se temeau, ci de reacţiile poporul.
Planul au început să şi-l pună în aplicare pas cu pas. Întâi au găsit un apropiat al Său care să ştie unde se află şi ce face. Iuda Iscarioteanul era preocupat de găsirea unui moment potrivit pentru a-L vinde.
Vrăjmaşii Mântuitorului se pregăteau de condamnarea Sa, în schimb ucenicii căutau un loc potrivit pentru a mânca Paştile. Fiecare căuta sau aştepta ceva. Noi ce căutăm şi mai ales ce aşteptăm? (Pr. D. Păduraru)