AcasăOPINIIEDITORIALUL ZILEI - Un lunetist pentru Băsescu

EDITORIALUL ZILEI – Un lunetist pentru Băsescu

spot_img

DISTRIBUIȚI

Presupun că multă lume e de acord: cazul Băsescu poate fi lămurit cu ajutorul unui lunetist. Lunetistul privește lumea printr-o lentilă care păcălește. Vede totul mare, ca și când ar fi aproape, dar el rămâne departe. În fața lui, victima joacă într-un film mut, peste care se suprapune o cruce gradată. Pentru lunetist, diferența dintre viața și moartea celuilalt înseamnă milimetri și atât.

Când apasă pe trăgaci, tot ce simte e o smucitură în umăr. Tot ce vede e omul care-și depărtează brațele și se prăbușește. Lunetistul nu vede sângele țâșnind, nu aude zgomotul glonțului care străbate craniul, nici geamătul de agonie al celui împușcat, nici bufnitura trupului, nici jelania văduvei și nici țipetele copiilor rămași orfani.

El administrează moartea de la distanță, folosind un buton. Tragedia e la o bătaie de pușcă de el, mirosurile și zgomotele ei nu-l ating. Îi poate da acestui spectacol orice nume, de la reformă politică la întărirea democrației și de la anticorupție la modernizarea statului.

Dar, într-o zi, lunetistul se trezește cu țeava unei puști îndreptată asupra lui. Realizează dintr-o dată că ceea ce făcea altora i se poate întâmpla și lui. Înțelege că glonțul pe care altădată îl trimitea el îl poate lovi acum între ochi. Cu instinctul animalului încolțit, anticipează durerea, sângele, dezastrul, întunericul.

Lunetistul paralizează. Groaza îl ia în stăpânire și, încet-încet, realizează ce armă ucigătoare a ținut în mână ani și ani. Înțelege acum tot răul pe care i-l poate provoca această armă și se cutremură. Se simte neputincios și, după ce se foiește puțin, nedreptățit. Vede imensa nedreptate care ți se face atunci când ești luat în lunetă și întrezărește ce urmează să i se întâmple.

Fără scrupule, fără onoare, fără mândrie, fără rușine, Traian Băsescu și-a schimbat părerile de la o zi la alta, ca un lunetist ordinar. A înțeles că pușcăria pe care a prescris-o unora de teapa lui, fără să-i pese prea mult de respectarea legilor și moralei, s-ar putea întoarce împotriva lui. A înțeles că procurorii și ofițerii pe care i-a împins să ancheteze de la șold, din goana calului și din întoarcere, îi pot da chiar lui celebra replică: “Un fleac, te-am ciuruit”.

Așa că acum fuge în zigzag și înjură de mamă, peste umăr, tot ceea ce au crezut naivii acestei țări că ar fi fost opera lui politică.

Doru Bușcu, catavencii.ro

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.










TE-AR MAI PUTEA INTERESA