Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT) organizează joi, 27 iunie 2013, o acţiune de investigaţii arheologice în localitatea Cufoaia, jud. Maramureş. Acţiunea urmăreşte deshumarea pe cale arheologică a osemintelor lui Alecsa Bel, care a fost ucis prin împuşcare din ordinul Securităţii în ziua de 25 decembrie 1949.

Alecsa Bel s-a născut la 5 decembrie 1897 în satul Cufoaia, aparţinător oraşului Târgu Lăpuş din jud. Maramureş. Fiul unor oameni simpli, Iov şi Iuliana, Alecsa Bel fost un ţăran care deţinea mai multe suprafeţe de teren arabil, fâneţe şi pădure, o batoză pentru treierat şi animale. A fost căsătorit cu Susana, născută Latiş, împreună având doi copii, Maria şi Valer, în prezent amândoi fiind decedaţi. Dintre urmaşii direcţi ai defunctului astăzi sunt în viaţă doi nepoţi, fiii lui Valer, Mircea Bel şi Dan Bellu, ambii fiind domiciliaţi în oraşul Târgu Lăpuş.

Alecsa Bel deţinea o poziţie de prestigiu în sat, fiind un gospodar harnic şi inventiv. A fost inclusiv cantor la biserica greco-catolică din sat, fiind numit şi Diacul. A făcut politică liberală, iar între anii 1940 şi 1946 a fost primar în comuna natală din partea Partidului Naţional Liberal. Datorită situaţiei sociale, autorităţile comuniste l-au catalogat drept chiabur. Pe fondul ascensiunii Partidului Comunist, Alecsa Bel şi-a manifestat frecvent nemulţumirea faţă de noile stări de lucruri din societatea românească în discuţiile avute cu diferite persoane din comună şi din zonă. Delaţiunile venite din partea unor consăteni au făcut ca Alecsa Bel să intre în atenţia autorităţilor, care l-au acuzat în primul rând de răspândirea unor ştiri cu caracter duşmănos, în mod special de popularizarea sloganului „Vin americanii”. A mai fost acuzat de sabotaj economic, deoarece a fost denunţat că în timpul campaniei agricole din vara anului 1948 nu a declarat cantităţile reale de cereale treierate la batoza sa. Astfel, autorităţile comuniste l-au învinuit că i-a favorizat pe consătenii săi, care în acest mod au predat cote mai mici de cereale către stat. Cunoscând faptul că era supravegheat de Securitate, arestarea sa fiind iminentă, în toamna anului 1948 Alecsa Bel şi-a părăsit gospodăria şi familia, devenind fugar. A stat ascuns în pădurile şi satele din zonă, fiind ajutat de foarte mulţi localnici. Autorităţile l-au dat în urmărire, fiind organizate de către Miliţie mai multe acţiuni de căutare în Cufoaia şi în satele de unde proveneau informaţii despre apariţia lui Alecsa Bel. Acestuia i s-a intentat un proces, în cadrul căruia a fost judecat în absenţă de către Tribunalul Militar din Cluj. Prin sentinţa penală nr. 1748, emisă la începutul anului 1949, Alecsa Bel a fost condamnat la un an de închisoare corecţionară şi la plata unei amenzi.

Cu toate acestea, Alecsa Bel a refuzat să se predea, alegând să rămână în continuare fugar, sperând totodată în schimbarea regimului politic din ţară. Se ştie că a avut o armă militară pentru autoapărare, însă nu a acţionat niciodată, în nici un fel, împotriva nimănui. De asemenea, nu se cunoaşte să fi avut legături cu grupările sau organizaţiile anticomuniste care acţionau în acea perioadă în zona Maramureşului. Această situaţie a durat până în seara zilei de 24 decembrie 1949 când a fost capturat în propria casă, fără a opune rezistenţă. După unele surse documentare, la acţiunea de prindere a lui Alecsa Bel au fost mobilizaţi circa 20 de miliţieni din cadrul Circumscripţiei de Miliţie Târgu Lăpuş, care au fost conduşi în teren de plutonierul Augustin Boar. După arestare, Alecsa Bel a fost maltratat, fiind transportat legat cu o sanie trasă de cai la sediul Miliţiei din Târgu Lăpuş. Din ordinul Securităţii, transmis telefonic, fugarul a fost readus a doua zi la Cufoaia unde a fost executat prin împuşcare lângă gospodăria sa. Pretextul crimei, consemnat atunci în actele Securităţii, a fost fuga de sub escortă. Crima a fost săvârşită de Crăciun, iar familia a fost obligată să îngroape cadavrul în aceeaşi zi. Groapa a fost săpată într-un loc situat nu departe de casa defunctului.

Conform surselor documentare, plutonul de execuţie a fost alcătuit dintr-un număr de şase subofiţeri de miliţie, conduşi de către sergentul major Fabian Trif. Din pluton au mai făcut parte Aurel Coc, Luţu Florea, Vasile Paşca, Ioan Satmari şi Gheorghe Vârtig. Se cunoaşte faptul că după ce asupra lui Alecsa Bel s-a executat un foc de grup, acesta a căzut la pământ plin de sânge, dar fiind încă în viaţă. Moartea a survenit imediat după ce subofiţerul Vasile Paşca a mai tras din apropiere un foc de graţie asupra muribundului. După execuţie, un alt subofiţer a intrat în casă şi s-a adresat soţiei celui ucis cu următoarele cuvinte: „Hai scroafă puturoasă şi ia-ţi porcul din grădină că a fost lichidat”.

Împuşcarea lui Alecsa Bel s-a făcut arbitrar, nefiind bazată pe vreo sentinţă emisă de o instanţă judecătorească. Omorul a fost comis la ordin, din motive politice şi pe timp de pace. Crima a fost comisă din ordinul direct al fostului maior NICOLAE BRICEAG (n.1916 – d.1998), care în anul 1949 deţinea funcţia de şef al Securităţii fostului judeţ Someş cu reşedinţa la Dej. Acesta era direct subordonat fostului colonel Mihai Patriciu (Grünsperger după numele real), pe atunci şeful Direcţiei Regionale a Securităţii Poporului Cluj.
Informaţii despre împrejurările săvârşirii acestei crime precum şi stabilirea unor vinovăţii individuale se regăsesc într-un raport datat 19 februarie 1969, rezultat în urma unei anchete oficiale întreprinse în anul 1968 de către Comitetul Central al fostului Partid Comunist. Această anchetă de partid a vizat cercetarea mai multor omoruri înfăptuite în perioada anterioară de anumite cadre ale Securităţii, inclusiv de către Nicolae Briceag. Nimeni nu a fost însă tras la răspundere şi nu a suportat rigorile legii de atunci sau de astăzi.
”Prin această investigaţie, IICCMER continuă identificarea şi deshumarea victimelor Securităţii. Suntem datori, nu doar din punct de vedere legal, ci şi moral, să scoatem la lumină aceste istorii ascunse mai bine de jumătate de secol şi, indiscutabil, definitorii pentru caracterul criminal al regimului comunist. Pentru sacrificiul acestor oameni, cum a fost Alecsa Bel, trebuie să acţionăm împotriva uitării, a amenziei colective, a diferitelor forme de negare a crimelor politice comise în numele statului comunist.” a precizat Andrei Muraru, preşedintele executiv al IICCMER.

Urmasii au fost prezenti la deshumare dar si la slujba de reinhumare
„El o fost fugar pe paduri, deci nu a acceptat regimul communist, a fost urmarit, o fugit, in noaptea de Craciun l-a prins, l-a dus in Targu Lapus si de acolo o venit ordine de la Securitatea din Dej sa faca reconstituire…01,30. Motivul o fugit de sub escorta, o venit acasa si o zis stai bade Alexa drept si l-o executat” a povestit Stefan BEL, nepot. 
„Nu l-o mai vazut nimeni pe Briceag, el a fost seful Securitatii pe Plasa Dej. Dupa Revolutie am auzit ca si-a schimbat numele. El a zis ca si-a facut datoria. Crima asta este una dintre crimele facute in tara Lapusului ca sunt mai multe crime” a povestit Mircea Bel, nepot.
„L-am cunoscut pentru ca  atunci o iarna intreaga cand era fugit a dormit la tatal meu in satul INAU aici de peste Deal. Cobora cateodata, el avea batoza de imblatit grane si venea din padure sa repare motorul si iara se retragea si ultima data l-am vazut in septembrie 1949, cand urma sa ma duc la Gherla la scoala si i-am spus si i-am dat sfaturi. I-am zis ca nu ai omorat pe nimeni nu ai facut nimic eu zic sa te duci peste deal la Reteag la la Beclean si sa te predai la securitate in Bucuresti pentru ca mare lucru nu ai facut la nimeni nimic sa nu puna mana pe dumneata Briceag, seful Securitatii care are sediul la Dej ca el era o fiara” a povestit Dorel Chira, preot pensionar fiul preotului din Inau care l-a adapostit pe fugar. Acesta a povestit in continuare cum l-au impuscat pe Alecsa: „Cand iesea lumea din biserica in Ziua de Craciun l-au impuscat. La el in ograda si o dat ordin ca sa fie ingropat in aceeasi zi. Au zis securistii catre nevasta-sa ingropati porcu asta gras”.
„S-a stabilit clar ca a fost impuscat in omoplatul stang s-au gasit doua gauri in mod evident rezultate evidente ale unor proiectile. Nu am gasit insa proiectilele semn ca a fost impuscat din apropiere. Nu stim daca a fost impuscat din spate sau din fata dar la cum se consemneaza in documente ale Securitatii dar si in amintirile satenilor, ale urmasilor el a fost silit practic, somat sa fuga pentru a se specifica ulterior in rapoarte ca ar fi fugit de sub escorta” a declarat Marius Oprea, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca.
Cat despre cel care a ordonat impuscarea maramureseanului acesta a continuat: Nicolae Briceag a murit. In 1994 am sprijinit o ancheta a Parchetului General care ducea incriminarea lui pentru asemenea executii sumare pe care le-a ordonat din postura in care a fost ca sef al Securitatii la Satu Mare, apoi la Cluj. Este vinovat de foarte multe crime. S-a stabilit intr-o ancheta facuta chiar de ei la Comitetul Central din 1968 ca ar fi ordonat executarea sumara, deci fara sentinta de  judecata a peste 20 de oameni. Atat ca s-a retinut la momentul respectiv. Noi am gasit mult mai multi”.

Despre IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este un organism guvernamental care studiază, documentează şi susţine conştientizarea publică a istoriei comunismului în România, prin proiecte de cercetare, educaţionale, editoriale şi muzeale. Activitatea IICCMER analizează natura, scopul şi efectele totalitarismului din România în perioada 1945-1989, dar şi memoria acestui regim în exilul românesc şi în perioada postcomunistă.

Institutul coordonează câteva proiecte unice în ţară în acest domeniu, cum ar fi: şantiere arheologice de descoperire a victimelor Securităţii; Muzeul Memorial Râmnicu Sărat – fost penitenciar pentru deţinuţi politici; singura Universitate internaţională de Vară din România pentru studierea istoriei comunismului; primul manual de istorie a comunismului, Fototeca – cea mai mare bază de date online gratuită cu fotografii din timpul comunismului; primul master academic dedicat studiului istoriei comunismului; arhiva exilului românesc; proiecte mediatice de filme documentare.

IICCMER a devenit în timp un centru prestigios de cercetare la nivel european, prin intermediul căruia România îşi explorează, conştientizează şi asumă trecutul comunist, îşi clarifică rolul în istoria europeană a secolului XX şi promovează valorile democraţiei în societatea modernă.