Au trecut mulți ani de când spectatorii băimăreni n-au mai trăit un asemnea meci de-o intensitate dusă la extrem. Sintagma interzis cardiacilor are acoperire, ba chiar am putea-o extinde și la cei perfect sănătoși. În jur de 3.000 de oameni au suferit minute bune, s-au bucurat când meciul se îndrepta spre deznodământul așteptat, dar s-au intristat atunci când, în ultimul minut de joc, Sadoveac a aruncat la poartă total neinspirat, iar dinamoviștii au egalat și ne-au condamnat să suportăm calvarul loviturilor de departajare.

Niciodată nu voi reuși să știu dacă arbitrii desemnați să conducă una dintre cele mai importante partide din acest campionat, au fost rău intenționați, sau atât de slab pregătiți sunt. După circul făcut de dinamoviști pe seama arbitrajului din meciul doi al semifinalei, ne-am fi așteptat ca FRH să trimită sâmbătă în teren cel mai bun și mai experimentat cuplu din țară. Cei doi olteni au reușit să enerveze pe toată lumea prin deciziile anapoda pe care le-au luat, cele mai multe fiind împotriva echipei noastre.

Culmea nesimțirii a fost atinsă la pauză, atunci când jucătorii și conducerea tehnică a echipei Dinamo le-a reproșat oficialilor (inclusiv delegatului), maniera de arbitraj! Așa ceva numai o echipă din Capitală poate face.

A fos un meci greu, poate cel mai greu din acest campionat, dar atunci când obții victoria în aceste condiții, ea este cu mult mai prețioasă. Cu siguranță cei care nu au fost în polivalenta băimăreană vor regreta nespus de mult spectacolul de un dramatism rar întâlnit. Nici nu cred că mai are rost să mă opresc la desfășurarea meciului. Poate să menționez doar prestația slabă a lui Sadoveac, Eklemovic și Milaș, trei piese importante în angrenajul băimărean, dar fac asta pentru a arăta ambinția și dăruirea celorlați jucători, care au reușit să acopere forma slabă a celor trei.

O notă în plus pentru Stegavik având în vedere dăruirea și luciditatea dovedită în momentele cele mai dificile. Bună și evoluția lui Bera și Malmagro. L-am lăsat intenționat la urmă pe eroul acestei partide, cel care a calificat practic echipa în finală. Este vorba de portarul Tatai care a avut câteva intervenții fenomenale în a doua repriză, iar la aruncările de departajare a fost de-a dreptul magnific. Atunci când ne pregăteam să părăsim în tăcere sala, Tatai a apărat aruncarea lui Mocanu și a dus partida în a doua rundă de lovituri de la 7 metri. După care a apărat trei aruncări consecutive executate, în ordine, de Mironescu, Sandrk și Ragot. Ultimul, francezul Ragot este un adevărat maestru al executării acestui tip de aruncare, în a doua și a treia partidă din semifinale nu a ratat niciuna! Dar a făcut-o exact atunci când a trebuit, iar Minaur a ajuns în finală.

Până la urmă s-a arătat dreptatea, cum se spune adesea în sport. Deznodământul acestei semifinale a fost tranșat în urma aruncărilor de la 7 metri, acolo unde se află față în față executantul și portarul. Dacă în a doua partidă dinamoviștii s-au plâns de arbitraj, iar Minaur a făcut același lucru în a treia confruntare, cineva a aranjat ca lupta dreaptă să fie decisă în cel mai corect mod cu putință. Și dreptatea a tiumfat, învingători fiind băimărenii.

Așadar Baia Mare are două echipe în finala Ligii Naționale. Ambele sunt și câștigătoare ale Cupei României. Dacă vor câștiga și campionatul, vom putea spune că Baia Mare este cu adevărat capitala handbalului românesc. Și, ca paharul să fie plin, astăzi a devenit campioană națională la juniori I echipa CSȘ 2 Baia Mare, trei băimăreni fiind incluși în echipa ideală a turneului final.

Vorbim astăzi despre un pariu câștigat de către cei care au decis să investească în această disciplină sportivă atât de iubită de băimăreni. Primarul Cătălin Cherecheș, consilierii locali, sponsorii privați pot fi mulțumiți cu ceea ce au reușit prin sprijinul acordat handbalului băimărean, indiferent de deznodământul celor două finale.

Să sperăm că lecția de dăruire predată astăzi de handbaliștii băimăreni va constitui un exemplu și un îndemn pentru meciurile din finalele Ligii. Nu am cum să uit prestația extrordinară a spectatorilor, care au mânat pur și simplu echipa noastră spre victorie. Așa ceva numai în Baia Mare se poate!

Câte ceva despre meci
HCM Minaur Baia Mare va juca finala Ligii Naţionale de handbal masculin, după ce a învins-o pe CS Dinamo Bucureşti cu scorul de 27-24 (12-13, 21-21) şi 6-3 la aruncările de la 7 metri, în meciul decisiv al semifinalei.

La aruncările de la 7 metri, Mocanu a avut şansa de a o trimite pe Dinamo în finală, a încercat o boltă, ghicită de portarul Tatai, iar apoi niciun dinamovist nu a mai dat gol. Dinamo câştigase primul meci, acasă, cu 30-26, iar Minaur se impusese cu 23-22 în primul joc de la Baia Mare.

Prima serie de aruncari: inscriu Sadoveac, Sabou si Grasu, respectiv Mironescu, Sandrk si Ragot. Rateaza: Eklemovic si Malmagro, respectiv Vrankovic si Mocanu. La a doua serie, inscrie Sadoveac, iar Tatai apara la Mironescu. Toata lumea de la HCM sare pe Tatai, dar regulamentul e altfel: vom avea tot o serie. Imediat inscrie Eklemovic, apoi rateaza Sandrk. Vine a treia serie, cu Sabou transformând. Ragot trimite in transversala si meciul se incheie cu 27-24 in favoarea baimarenilor.

HCM Minaur Baia Mare – Dinamo Bucuresti: 27-24 (12-13, 21-21)
Sala Polivalenta din Baia Mare; cca 3.000 de spectatori
Arbitri: Gorina – Melencu (Craiova)
Aruncari de la 7m: 7-0 (transformate: 3-0)
Minute de eliminare: 8-10
Minaur: R. Pop (o interventie), Tatai (16 interventii) – Eklemovic 5 (3 din 7m), Stegavik 4, Malmagro 3, Sadoveac 3, Bera 3, Pribanic 1, Milas, Fotache 1, Grasu 1, Martinez, Mihai, Popescu, Sabou, Busecan.
Antrenori: Lars Walther si Petru Pop
Dinamo: Irimus (17 interventii), Makaria (o interventie), Fuica – Vrankovic 5, Ragot 4, Mocanu 3, Mironescu 3, Asoltanei 2, Sandrk 1, Diaw 1, Nitu 1, Sandru 1, Chirut, Manea, Balut.
Antrenori: Constantin Stefan si Ionel Ene.
În finală, Minaur o va înfrunta pe CSM Bucureşti, în timp ce Dinamo va juca pentru bronz cu Potaissa Turda.

Grigore Ciascai