CRONICILE LUI DINU – Statul la coada vacii…

0
390

Dacă m-ar întreba cineva de un “sport” pe care îl practicăm ca nație de o grămadă de vreme și totuși suntem corigenți, aș zice fără să clipesc: statul la coadă. Statul la coadă, pornind de pe vremea comunismului și trecând printr-o serie de transformări de-a lungul anilor, ar fi trebuit să fie, în mod normal, doar o altă chestie minoră din viața noastră.

Odată cu trecerea timpului ajungi la un anumit nivel de eficientizare, te prinzi de unele “scheme” și ajungi să-i ții pe cei care stau în urma ta la coadă mult mai puțin, chiar dacă ai o grămadă de produse cumpărate. Fie că vorbim de un non stop, un supermarket sau orice alt magazin ABC de la colț de bloc, eficient poți fi oriunde. Sau cel puțin așa ar trebui în 2015.

Și acum să revenim la real life pentru că descrierea de mai sus pare în România un film SF. După o grămadă de ani, românii care stau la coadă au același efect asupra mea pe care o avea Daniel, colegul meu din școala primară, care avea o plăcere sadică de a zgâria tabla cu creta cat se poate de lent. Vorbesc de acel moment în care stai la coadă și nimerește cineva în fața ta care pierde atât de mult timp acolo, încât te rogi oricărui zeu, să se deschidă o gaură neagră și să îl anexeze pe vecie iar apoi să se închidă la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Si pentru nu îmi place să vorbesc în general, am să prezint punctual câteva din tipologiile pierzătorilor de vreme la coadă.

Tipologii și Mic îndreptar de eficientizare a timpului pentru cei care stau la coadă și îmbătrânesc neuronii altora:

1. Statul la coadă cu țigara între degete: prietene, e jalnic, eu ca fumător te-aș închide într-o cameră frigorifică și nu te-aș scoate de acolo pana cand n-ai avea degetele care țin mucul de țigară, degerate. Gândește-te o secundă: ești o afumătorie ambulantă. Fumul tău ajunge de la vânzătoare și până la ultimul om care stă la coadă. Și să ne înțelegem, nu e vorba de țigări de foi, ci de genul acela de țigări care ar fi trebuit scoase din circulație prin `99 dar și-au dat seama producătorii rapid că drojderii vor fi o piață buna întotdeauna.

2. Statul la coadă fără a arăta că stai la coadă: cel care nu știe foarte clar dacă stă la coadă sau nu, care dă toate datele că nu ar sta la coadă și pe urmă se leagă de tine că te-ai băgat în față. Uneori dispare câteva secunde, apar alți oameni la coadă, el revine, cei din spate au impresia că “s-a băgat în față”, certuri, știm povestea…

3. Statul la coadă împingându-l ușor pe cel din față: nu de puține ori am simțit dosul atins de corpul unui ilustru necunoscut din spate, care poate fi de la un drojder ce-și cumpără spirt și până la un domn îmbrăcat la patru ace sau o domnișoară piți aranjată. Nu mă înțelege greșit, nu-s ca americanii ce vor “private space” – un metru în toate părțile, dar totuși, să ți se pară normal “să împingi randul” în așa hal, dă dovadă de IQ în scădere.

4. Băgatul în fața cozii cu pretextul de a întreba dacă au ceva ce tu știi clar că au dar creezi impresia că nu știi doar ca să fentezi rândul: o fentă tipic românească, de care toată lumea se prinde, însă nimeni nu spune nimic, că deh, n-ai cum să dovedești că omul nu știe. Șmecherașii sau șmecherașele care practică această metodă, umblă de regulă la purtător cu mecla de nevinovat/ă. Neputinciosii încă mai au succes, ce popor cu suflet mare…

5. Statul la coadă și pierzând vremea cu întrebări inutile: categoria pe care o detest cel mai mult. Oamenii care stau ca la un stand de prezentare a produselor și întreabă de beneficii și riscuri. Trezirea! Am văzut contracte de împrumut bancar rezolvate mai repede. Categoria asta de egoiști pentru care timpul celor de la coadă este egal cu 0 e destul de răspândită.

Situație tipic românească: minim 10 oameni la coadă, produsele sunt scanate sau calculate de către vânzătoare. Aștepți să se înalțe în fața ta pomul de Crăciun imens format din produse cumpărate, iar când maldărul dă să cadă, îți pică fisa: “Ar trebui să le pun în pungi”. Până să-ți vină gândul, încep să cadă produse, îți dai seamă că n-ai pungi, ceri și pungă, produsele cad în continuare, le culegi de pe jos, din fața ta, de unde apuci, vânzătoarea a terminat de ceva vreme și așteaptă să achiți, îți spune cât ai, te miri că e așa de scump, credeai că va fi mai ieftin. Aici situația se ramifică: fie nu ai suficienți bani la tine – caz destul de rar, fie ești zgarcit și renunți la câteva produse – un soi de moarte clinică pentru cei din spate, fie te gândești că ai uitat ceva – se întâmplă des, fie nu găsești ceva ciocolată nenorocită pe care ai luat-o de poftă să o ronțăi în drum spre casă ca un fomist ieșit pentru prima dată în civilizație. Cu greu, scoți portofelul, 15 de oameni la coadă, toți cu o privire ucigasa. Scoți o bancnotă mare și dupa câteva secunde vine gândul dement: “Ah, stați, am mărunți.” În acel moment, crede-mă dacă ai fi într-un film, cei din spate te-ar eviscera. Dar tu ești calm și, cu zâmbetul pe buze, îi saluți pe cei din spate: “O zi bună”.

P.S. Într-un spectacol în care joc, este o replică genială: “N-om sta tătă viața aci, la coada vacii”. Eu merg mai departe și spun: “ba da”.

Te-ar mai putea interesa

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.