Victoriile DNA în mandatul Kovesi nu sunt nici atât de multe şi nici atât de importante pe cât lasă să se înţeleagă propaganda preocupată să amplifice arestările până la proporţiile unei mari operaţiuni de curăţenie naţională.

Efectul arestărilor, unele spectaculoase, altele blegite (adică feştelite) pe neaşteptate, este cu mult mai mic decât îşi închipuie susţinătorii şi admiratorii. Drept dovadă că arestarea lui Sorin Oprescu s-a produs ca într-un film comic, ca între bandiţii care se băteau cu frişcă, se întâlneau cu fetele şi îşi vedeau liniştiţi de treabă, în vreme ce poliţia culegea răufăcătorii de peste tot.

Din moment ce Sorin Oprescu şi-a văzut de ”colecta” sa după ce un director important din Primăria Bucureştilor şi principalul său consilier au fost săltaţi, după ce potera s-a pus pe urmele băiatului său înseamnă că avem de-a face cu un caz care trădează fie o patologie aparte, fie un efect minor al întregului tărăboi anticorupţie. Sau amândouă la un loc!

În acelaşi timp, arestarea lui Sorin Oprescu are totuşi o anume importanţă. DNA-ul a lovit în vârful uneia dintre cele mai importante piramide ale corupţiei din România. Nu ştiu dacă nu cumva cea mai importantă, prin sume cât şi prin efectele nocive şi iradierile produse în toată societatea românească. Din acest punct de vedere, DNA-ul se poate lăuda cu o performanţă nu uşor de egalat.

De sute de ani, de la Mavrogheni Vodă şi de mai înainte, Bucureştii sunt un un târg al învârtelii, al şpăgii şi jepcăritului, al aranjamentelor şi ţepelor, al marilor tunuri. Dacă Timişoara ar putea fi socotită o poartă de intrare a spiritului european în România, atunci Bucureştii pot candida, fără riscul de a pierde, la primul loc de laborator şi poligon de brevetat şpăgi, fraude, înşelătorii şi altele de acest soi.

Corupţia şi perdiţia României de la Bucureşti încep! Vorba românească spusă şi scrisă de Ioan Slavici, valabilă şi în bine, şi în rău, care spune că ”soarele, pentru toţi românii, de la Bucureşti răsare”. Niciodată capul acestei aşezări, devenită cu deceniile o metropolă europeană, n-a fost săltat de autorităţile române, deşi, de-a lungul istoriei şi mai ales în ultimii 25 de ani, au existat destule situaţii în care o decizie similară să fie luată.

Din acest punct de vedere, DNA-ul şi Laura Codruţa Kovesi se pot mândri. Au dat o lovitură. Din păcate, mă tem că ea este doar una de imagine. Cum de imagine au fost şi arestările din dosarele Microsoft şi ANRP. Sunt obligat să mă gândesc la ele. Au avut un ecou teribil, primul a influenţat poate că şi rezultatul alegerilor prezidenţiale. Şi a devenit cu trecerea timpului un mare fâs.

Ca şi reţeaua diabolică şi devalizatoare de buget de la ANRP, cu marele tun al drepturilor litigioase. În ambele cazuri, banii au fost şterpeliţi din buget iar acum DNA-ul se face că aleargă ca să prindă orbul şi să-i scoată ochii, în timp ce Traian Băsescu şi Vasile Blaga vor să-i luăm în serios şi să le ascultăm sforăitoarele lecţii de democraţie şi corectitudine. Te apucă greaţa!

Ce să credem noi că se va alege din investigaţia de acum a fraudelor comise la Primăria Capitalei, câtă vreme de cel puţin 25 de ani nimeni nu i-a luat la întrebări nici pe Halaicu, nici pe Viorel Lis, nici pe lunecosul Adriean Videanu şi mai ales pe ultra-imaginativul în afaceri Traian Băsescu. Şi-au pasat gestiunea unii altora şi au continuat aceleaşi practici infracţionale, adăugând fiecare şi altele noi, meşteşugite cu viclenie şi conectate la tot soiul de mahări şi autorităţi pentru a fi cât mai bine protejate.

A dat DNA-ul o lovitură cu arestarea lui Sorin Oprescu prins cu banii la teşcherea şi sub periniţă. Dar mafia care domină toată instituţia Primăriei Capitalei n-a atins-o. Şi mă tem că nici n-o va atinge. Povestea cu şpăgile de un milion primite de Oprescu este aşa, un soi de scenariu palpitant, bun de lectură. Dar este departe de a fi o investigaţie serioasă. Şi dacă DNA ar fi documentat acest caz la sânge, tot o nimica toată ar rămâne în comparaţie cu marele afaceri legate de Stadionul Naţional, de asfaltări şi deszăpeziri, de curăţenie (Florian Buşcă Walter, Dragoş Dobrescu, Radu Budeanu), de maidanezi şi de atâtea alte lucrări contractate la suprapreţ.

Pe zi ce trece, mă tem că investigaţiile DNA se reduc doar la turnătoriile unor strânşi cu uşa şi la înregistrările SRI-ului. Altceva, cu-cu! DNA-ul n-are nici profesionişti şi nici pasionaţi care să treacă de aceste practici şi surse. Ba cazurile devenite (sau pe cale de a deveni) dosare ale lui Emilian Eva şi ale lui Lucian Papici ne arată o faţă a unor oameni din DNA care ne pune pe gânduri. Şi puterea de a cerceta infractori a devenit ea însăşi sursă de bani şi implicit de corupţie. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu personaje importante din SRI pe care cine Dumnezeu să le mai caute la venituri şi la proprietăţi şi cine să le mai urmărească şi să le înregistreze?

Piramida corupţiei în chiar unul dintre piscurile sale din Capitală şi din România a primit o lovitură la vârf. O investigaţie temeinică a DNA-ului sau măcar a unui procuror nebun în Primăria Capitalei ar naşte un cutremur de mari proporţii. Numai cercetarea banilor negri din campanile electorale (ale PSD, PNL şi PDL şi ale lui Traian Băsescu, poate chiar şi a lui Klaus Iohannis) l-ar putea întrece.

Cercetarea temeinică a fraudelor din Primăria Capitalei, cu plasa de tip mafiot ţesută de consilieri pe seama bugetului Bucureştilor, ar ajuta şi la descifrarea afacerilor de acelaşi fel de la toate primăriile oraşelor mari din România. Şi mai apoi, din fiecare oraş în parte, chiar până la fiecare comună. Pe acelaşi principiu ca la Bucureşti, funcţionează toate. Soarele şi indexul infracţiunilor de la Bucureşti răsar.

Cornel Nistorescu