CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Odovania praznicului Botezului Domnului; Sf. Cuv. Mucenici din Sinai și Rait; Sf. Nina

Greco-catolic – Sf. cuv. m. din Sinai și Rait

Romano-catolic – Ss. Felix de Nola, pr. m.; Ioan Anton Farina, ep.

Sfinții Cuvioși Părinți uciși în Sinai și Rait sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 14 ianuarie.

Muntele Sinai a purtat pentru creștini o semnificație aparte, din perspectiva tradiției vechi-testamentare, fiind locul în care Dumnezeu a dat legea poporului ales. Aici s-au întemeiat numeroase așezăminte monahale, care au susținut tradiția monahismului sinaitic.

Călugării nevoitori în aceste locuri, aflate în calea năvălirilor barbare, au plătit adeseori cu sânge credința și mărturisirea lor. Astfel au fost și părinții uciși în prima năvălire de la începutul secolului al IV-lea, când au pierit în Sinai 39 de pustnici și în Mănăstirea Rait 38 de călugări.

După aceasta, trecând mai mulți ani, în zilele Sfântului Nil Sinaitul, Muntele Sinai iarăși a fost călcat de barbari. Năvălirea a doua a fost relatată de Sfântului Nil (Sfântul Nil a fost prefect (eparh) al Constantinopolului în timpul domniei împăratului Teodosie al II-lea (401-450) și a ales împreună cu soția sa și cei doi copii să intre în monahism).

Aflăm, astfel, că martirizarea cuvioșilor s-a făcut noaptea, după Slujba Utreniei. Unii au putut să fugă, între care și Sfântul Nil, dar fiul său a fost luat rob. Prin iconomie divină Sfântul Nil și-a găsit fiul care a fost vândut ca rob și a fost răscumpărat de episcopul cetății Eluzia, care l-a și hirotonit preot.

Sfânta Nina 

Sfanta Nina s-a născut în jurul anului 290, în Capadocia. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris fiind chiar verişoara acestuia. La împlinirea vârstei de 12 ani, ajunge în grija stareței Niofora, pentru că tatăl ei devine pustinc, iar mama sa ia decizia să-și petreacă viața îngrijindu-se de săraci și de cei în suferință. Cu binecuvântarea episcopul Iuvenalie, pleacă din Ierusalim către Armenia. În anul 315 ajunge în Mtskheta, locul în care, potrivit celor mărturisite de stareța Niofora, s-ar afla „Cămașa lui Hristos“.

Sfânta Nina a învățat bine Sfânta Scriptură și textele liturgice iar la un moment dat, a aflat despre cămașa fără cusătură a Mântuitorului (vezi Ioan 19, 23-24) și a început să se roage Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să o învrednicească să se închine sfântului veșmânt. Preasfânta Născătoare i-a ascultat rugăciunile și, arătându-i-se în vis i-a pus în mână o cruce pentru a o apăra de vrășmașii văzuți și nevăzuți și i-a poruncit să meargă în Georgia să predice Evanghelia și să găsească sfânta cămașă. Când s-a trezit, Sfânta Nina a văzut că ținea în mână, cu adevărat, acea cruce. Această cruce se afla până astăzi Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Sion, în Tiflida Georgiei, fiind îmbrăcată în argint. Cu ajutorul acestei Sfinte Cruci primite din mâinile Maicii Domnului nostru, Sfânta Nina a predicat Evanghelia și a aflat, de asemenea, cămașa cea fără cusătură.

Săvârșește diverse minuni: convertește la creștinism pe conducătorul sinagogii din Abiatar, revarsă darurile Sfântului Duh asupra soției împăratului Miran, care era demonizată, îi va reda vederea împăratul Mirian. Cea din urmă minune va face ca împaratul Mirian să părăsească închinarea la idoli și să-l primească, pentru creștinarea Iviriei, pe Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei.

Ştiind de mai înainte că i se apropie sfârşitul, sfânta i-a scris împăratului Mirian o scurtă scrisoare: „Împărăţia ta să aibă pururea binecuvântarea lui Dumnezeu, ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ocrotirea Sfintei Cruci. Eu, ca o străină şi trecătoare, plec de acum din această lume. Voi urma calea părinţilor mei. Trimite-mi, te rog, pe episcopul Ioan, ca să mă pregătească pentru călătoria spre veşnicie, pentru că ziua morţii mele este aproape“.

Sfânta Nina a trecut la cele veșnice pe data de 14 ianuarie 338. La moartea ei, Sfânta Nina a fost depusă în raclă la Mănăstirea Bodbe din Kakheti, mormântul acesteia devenind un vestit loc de pelerinaj. De asemenea, crucea Sfintei Nina, făcută din crengi de viţă-de-vie şi prinsă cu părul sfintei, a devenit simbolul creştinătăţii georgiene.

Încreștinarea ținutului Georgiei de astăzi a început destul de devreme datorită propovăduirii Sfântului Apostol Andrei. Încă din anul 40 au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) primii creștini. Acesta a fost momentul în care candela credinței a fost aprinsă. Totuși, lumina ei a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu Apostolii“.

Sfânta Nina a fost numită astfel datorită sacrificiului întregii vieți pentru creștinarea Georgiei. Precum Sfinții Apostoli s-au nevoit pentru a face cunoscută tuturor popoarelor Evanghelia, la fel și Sfânta Nina și-a închinat existența lucrării misionare de convertire a populației gruzine.