Religie
Ortodox = +) Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica; Sf. Prooroc Sofronie; Sf. Mc. Teodor, Arhiep. Alexandriei.
Romano-catolic = Sf. Francisc Xaveriu, pr.
Reformat(Calvin) = Atala, Ferenc (Francisc).
Greco-catolic = Pf. Sofonie; [Sf. Francisc Xaveriu].
Mozaic = 7. Kislev 5772.
Musulman = as-sabt: 7. Muharram 1433.
Sărbători
Ziua internațională a persoanelor cu handicap
Evenimente
1818: Illinois a devenit cel de-al 21-lea stat al SUA
1860: S-a încheiat Convenția telegrafică cu Rusia, prima convenție internațională a Principatelor Unite; a intrat în vigoare la 13 februarie 1862
1861: Alexandru Ioan Cuza anunță, cu prilejul deschiderii Camerelor, că „Înalta Poartă, precum și toate Puterile Garante” recunosc Unirea Principatelor
1901: S-a înființat societatea „Tinerimea artistică” de către pictorii Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Gheorghe Petrașcu ș.a.; gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând
1920: Geneva: Este semnat Protocolul privind constituirea Curții Permanente de Justiție Internațională cu sediul la Haga
1934: A fost înființat Spitalul de Urgență, actualul Spital de Urgență Floreasca
1941: Al doilea război mondial: Stalin îi spune lui Wladysław Sikorski că anumiți ofițeri polonezi de pe teritoriul URSS lipsesc, probabil pentru că au evadat în Manciuria. Istoricii vor dovedi mai târziu că ofițerii fuseseră asasinați la ordinul liderului sovietic.
1949: Decret privind înființarea Camerei de Comerț Exterior a României
1967: Chirurgul sud-african Christian Barnard a efectuat, cu succes, primul transplant de inimă din lume
1977: Au fost inaugurate lucrările de construcție a sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier II de la Drobeta-Turnu Severin
1987: Adunarea Generală a ONU adoptă rezoluții inițiate de România privind reducerea bugetelor militare, reglementarea pașnică a diferendelor dintre state, dezvoltarea bunei vecinătăți
1998: Banca franceză „Société Générale” este desemnată câștigătoarea licitației organizate de Fondul Proprietății de Stat pentru privatizarea Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD). „Société Générale” a cumpărat 51% din acțiunile BRD pentru 200 de milioane de dolari
Nașteri
1368: Regele Charles al VI-lea al Franței (d. 1422)
1596: Nicola Amati, lutier italian (d. 1684)
1857: Joseph Conrad, (Józef Teodor Konrad Korzeniowski) scriitor britanic de origine poloneză (“Condamnatul din insule”, “Lordul Jim”, “Agentul secret”, “Nostromo”) (m.03.08.1924).
1886: Karl Manne Georg Siegbahn, fizician suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1978)
1898 – S–a născut Karl Gunnar Myrdal, economist şi politician suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Economie pe anul 1974 (m.17.05.1987).
1900: Richard Kuhn, biochimist german, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (d. 1966)
1933 – S-a născut chimistul olandez Paul Crutzen, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1995.
1948: Ozzy Osbourne, solistul trupei Black Sabbath
1965: Katarina Witt, patinatoare germană
1981: David Villa, fotbalist spaniol
Decese
1533: Vasili al III-lea, mare cneaz al Moscovei (n. 1479)
1552: Francisc Xaveriu, misionar iezuit (n. 1506)
1839: Frederick al VI-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (n. 1768)
1854 – A murit Johann Eckermann, poet şi memorialist german, bun prieten cu Goethe, secretarul personal al acestuia („Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieţii lui”) (n.21.09.1792).
1888: Carl Zeiss, inventatorul sticlei Zeiss (n. 1816)
1919 – A murit pictorul francez Auguste Renoir, reprezentant de seamă al impresionismului (n.25.02.1841).
1937: József Attila, scriitor maghiar (n. 1905)
1944: Petre Grimm, istoric literar și traducător român (n. 1881)
1954: Maria Ventura, actriță româncă (n. 1886)
1987: Dorin Liviu Zaharia, muzician român (n. 1944)
1991: Petre Țuțea, filosof român (n. 1902)
Personalitatea zilei – Pierre-Auguste Renoir
Pierre-Auguste Renoir (*25 februarie 1841, Limoges – †2 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator – împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne – al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portrete l-a îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept „pictorul bucuriilor vieții”, Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.
Pierre-Auguste Renoir s-a născut la 25 februarie 1841 în Limoges. Tatăl său a fost croitor. Copilăria și-a petrecut-o în Paris, într-un cartier apropiat de palatul Louvre. La 13 ani lucrează deja ca pictor de porțelanuri, mai târziu pictează evantaie și jaluzele, reușind să strângă o sumă de bani pentru a putea studia pictura. Timpul liber îl petrece la Louvre, unde copiază lucrările expuse în muzeu. După un scurt timp petrecut în școala pictorului Charles Gleyre, în 1862 este admis în Académie des Beaux-Arts din Paris. La școala de pictură a lui Gleyre cunoaște și se împrietenește cu Claude Monet, Fréderik Bazille și Alfred Sisley care studiau și ei pictura. Ei resping arta somptuoasă acceptată în acel timp de „Salonul Oficial”, celebra expoziție anuală pariziană, unde lucrările erau admise după o selecție minuțioasă.
Renoir reușește să expună în 1865, dar în anul următor este respins, împreună cu Manet și Cézanne. Lucrul se repetă și în 1867. Renoir se mută, împreună cu Monet, în casa lui Bazille din strada Visconti. Bazille dispune de mijloace financiare grație averii tatălui său, cei trei prieteni lucrează împreună toată ziua, iar serile și le petrec la cafeneaua Guerbois, loc de întâlnire a avangardei artistice.
În 1869 Renoir petrece mult timp la Bougival, împreună cu Monet. În 1867 și 1970 expune din nou la Salon. Moartea prietenului său, Bazille, căzut pe front în 1870 în Războiul franco-prusac îl afectează profund. După sfârșitul războiului, îl vizitează des pe Monet, care locuia atunci la Argenteuil, în apropiere de Paris. Vin aici și Sisley, Pissarro și Manet, pentru a picta împreună.
Cei patru fondează asociația Société d’artists, care organizează în 1874 prima expoziție a impresioniștilor. Câțiva colecționari încep să se intereseze de pictura impresionistă și unele pesoane influente îi comandă portrete. La sfârșitul anului 1879 pleacă în Italia, unde descoperă pe marii maeștrii ai Renașterii. Renoir începe săși formeze propriul său stil. Personajele scoase în evidență cu contururi ferme din fundalul deschis al pânzelor sale amintesc de frescele italiene, iar trupurile albe ca porțelanul trimit la arta lui Ingres (période „ingresque”).
Pânza „Les grandes baigneuses”, pictată în 1884 și expusă în 1887, aparține acestei epoci. În 1889 se mută la Chateau des Brouillards, în Montmartre și, în 1890, se căsătorește cu cu Aline Charigot. Directorul „Academiei de Arte Frumoase” îi achiziționează tabloul „Jeunes filles au piano” (1892), care ajunge încă în timpul vieții artistului într-un muzeu. Pe măsura înaintării în vârstă, liniile lui Renoir devin mai blânde și artistul se îndreaptă către un stil mai armonios și mai fin (période „nacrée”).
Artistul este chinuit de o paralizie parțială și de reumatism. Medicii îi recomandă o climă mai blândă, motiv pentru care în 1907 își cumpără o proprietate la Cagnes-sur-Mer, lângă Nisa. În 1919 este distins cu Ordinul Legiunii de Onoare. Ultimii ani ai vieții sunt marcați de moartea rudelor apropiate, de război și de boală. Renoir continuă însă să picteze. Lucrează șezând, cu penelul fixat de mâna dreaptă, dar regretă că nu mai poate picta tablouri mari. „Cred că n-a trecut nici o zi „Le Déjeuner des canotier”în viața mea în care să nu fi pictat” – mărturisește artistul cu puțin înainte de a muri. Se stinge din viață la 2 decembrie 1919.
Printre operele pe care le-a lăsat posterității se numără și „Le Déjeuner des canotiers” (Dejunul vâslașilor, 1881), lucrare ce reprezintă imaginea unor vâslași din Chatou, luând micul dejun în restaurantul Fournaise. Printre personaje se regăsesc și unii dintre apropiații artistului, chiar și viitoarea soție, Aline Charigot, a cărei imagine e surprinsă jucându-se cu un câine. Femeia întoarsă către bărbatul cu pălărie de pai e actrița Ellen Andrée. Identitatea femeii care apare în fundal, rezemată de balustradă e incertă, unii considerând că recunosc trăsăturile lui Jeanne Samary, alții că o văd pe fiica proprietarului restaurantului – Alphonsine. Pictorul însuși e un personaj al propriei lucrări.
Interesant e dialogul privirilor personajelor: bărbatul având capul descoperit privește înspre femeia cu pălărie albă, care la rândul ei își îndreaptă atenția spre vâslașul cu pălăria de pai. Vâslașul o privește pe Aline Charigot care își îndreaptă atenția spre cățelul pe care îl ține în brațe, acesta fiind cel care închide spirala. Cadrul creat de Renoir dă privitorului senzația că s-ar putea oricând așeza între meseni. Tabloul „Dejunul vâslașilor” este cumpărat în 1881 de Durand-Ruel care, contrar voinței pictorului, îl expune la cea de-a VII-a ediție a expoziției impresioniștilor.
Pagină realizată de Grigore Ciascai
