Marea speranță, ca să nu zic și uriașa așteptare născută după căderea guvernului Emil Boc începe să se dezumfle. Economia scade ritmul în fiecare zi. Dacă în iulie, august, toate inițiativele mai importante se izbeau de o reacție aproape banală a proaspătului premier (”Stați puțin să treacă nebunia asta cu referendumul!”), în septembrie, Victor Ponta a început să le spună aproape tuturor (atenție, am precizat, aproape), amînînd deciziile cu precizarea, ”după 9 decembrie!”
Şi, astfel, ministere, mari societăți de stat, firme de construcții implicate în infrastructură, importatori de medicamente, alte investiții importante, societăți care aveau de încasat bani din contracte executate sau care aveau de recuperat sume importante de la buget, toate au fost trimise să aștepte rezultatele votului de la alegerile parlamentare din decembrie. Unii cu bani mai mulți au și chibițat pentru premier. Alții pur și simplu i-au ținut pumnii.
După victoria copleșitoare din 9 decembrie, au urmat zilele de mare entuziasm și de enorme speranțe. Numai că acel ”vorbim după 9 decembrie” a mai suferit o modificare și s-a transformat în ”vorbim după Buget!”. Adică după adoptarea Bugetului. Contribuțiile românești pentru proiectele europene n-au mai mișcat nici ele, iar celelalte plăți de la buget au rămas înghețate.
În ianuarie și februarie, consiliile populare județene n-au primit nici cei 8% din bugetul anului precedent, deși legea prevedea că, în cazul în care bugetul pe anul în curs nu a fost încă aprobat de parlament, pot fi eliberate fonduri de pînă la 8% din bugetul aprobat pentru anul precedent. Nici această prevedere banală nu a funcționat. Banii au rămas blocați în vistieria publică. Pe 21 februarie, anul acesta, președintele Traian Băsescu a promulgat Bugetul de stat al României pe anul 2013. Au și trecut deja zece zile. Banii au rămas fixați în aceeași gheață a nepăsării. Sau a nepriceperii.
Unii spun că acum se desfășoară o ultimă și complicată operațiune de repartizare a domeniilor, a responsabilităților și a banilor. Greu de crezut. Încă nu s-a terminat arondarea domeniilor și stabilirea responsabilităților. Adică Guvernul Ponta a muncit din mai pînă în decembrie cu ochii la Lună. Şi anii de opoziție nu i-au folosit la nimic. Nici pentru redactat proiecte, nici pentru desenat scheme organizaționale, nici pentru întocmit echipe.
Organizarea instituțională după victoria zdrobitoare a USL-ului încă se mai desfășoară și în aceste zile. Victor Ponta fuge de la o televiziune la alta, de la un eveniment la altul, mai dă o fugă și prin străinătate, de oriunde polemizează și cu Traian Băsescu (fără a dovedi că baschetul a făcut din el și un floretist al dialogului!), iar lucrurile se tîrîie chinuitor. Unii se sufocă, alții dau faliment. Şi foarte mulți o trec pe insolvență, ultima modă financiară de a scăpa și de stat, și de creditori. Nimeni nu are curajul să vorbească pe șleau despre această stare de lucruri.
Banii publici sunt pur și simplu blocați într-o vistierie care care nu știe cum să se împartă între Voinea și Daniel Chițoiu. Cei doi ”gînditorii” ai finanțelor românești, un fel de eminențe cenușii aflate încă în faza de ucenicie la școala celebrului Gherghina, nu știu pe unde să scoată cămașa. Ministerul Economiei a fost despărțit de Ministerul Energiei printr-o hotărîre de guvern adoptată abia în 10 februarie.
Adică la două luni după victoria în alegeri. Drumurile naționale s-au întors la Ministerul Transporturilor de la Ministerul marilor proiecte chiar spre sfîrșitul aceleiași luni. Se vorbește că la acest început de martie, în sfîrșit, responsabilitățile vor fi clare, definitive, iar banii vor fi împărțiți și vor lua calea instituțiilor și societăților care îi așteaptă cu disperare.
N-am m-ai trecut în revistă incoerențele și bîlbele guvenului Ponta. Mă refer la privatizarea Oltchim, la clasa zero, la impozitul forfetar pentru întreprinderi mici, la privatizarea CFR Marfă, la ordonanța lui Varujan Vosganian despre care Victor Ponta știa tot atîtea lucruri ca despre filosofia hindusă.
Peste cîteva zile se împlinesc trei luni de la victoria USL în alegeri. Şi nouă luni de la venirea la putere a primului Guvern Ponta. Mă tem că ceasul așteptărilor celor care au adus USL-ul la putere începe să ticăie chinuit. Declarațiile televizate nu mai ajung, nu țin loc de relansare și nici nu mai hrănesc așteptările populației.
Va urma un plan spectaculos de redresare a României? Ne așteaptă o perioadă a măsurilor deștepte de scoatere a țării din impas? Vom vedea un alt Victor Ponta decît cel iubitor de emisiuni TV? Se deblochează banii de la buget si țara va intra într-o perioadă de indiscutabilă înflorire? Deocamdată nu prea am un răspuns. Doar o presimțire!
De fiecare dată cînd Victor Ponta mai improvizează ceva într-o declarație televizată sau mai apare însoțit de generalul Gabriel Oprea, cine știe unde prin România mai moare cîte un susținător al USL.
Cornel Nistorescu